Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 5:8 - Biblia în versuri 2014

8 Află că-n Iuda am plecat De-ndată ce noi am aflat Că a-nceput a fi-nălțată Casa cari este închinată Lui Dumnezeu, Acela care E Dumnezeul Cel mai mare. Casa care s-a început – Așa după cum am văzut – Din piatră are-a fi zidită, Cari mai întâi va fi cioplită. Iar în pereți, când se lucrează, Lemne de cedru se așează. Lucrul se face repejor Și izbutește-n mâna lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Să știe împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o reconstruiesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede și prosperă în mâinile lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dorim ca regele să știe că ne-am dus în provincia teritoriului numit Iuda, la casa acelui Dumnezeu (supra-)numit mare. Oamenii o reconstruiesc din pietre cioplite. În zidurile ei pun grinzi de lemn. Această lucrare avansează repede și progresează vizibil sub acțiunea mâinilor lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Să fie cunoscut regelui că noi am mers în provincia Iudéea, la casa Dumnezeului celui Mare care se construiește cu pietre mari și se pune lemn în ziduri și lucrarea aceasta continuă cu perseverență și are succes în mâinile lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Să știe împăratul că ne-am dus în ținuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zidește din pietre cioplite și în pereți se pune lemn; lucrul merge repede și izbutește în mâinile lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Știut să fie împăratului că noi am mers în ținutul lui Iuda la casa Dumnezeului celui mare, care se zidește cu pietre mari, și se pune lemn în pereți, și lucrul acesta sporește cu sârguință și propășește în mâna lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 5:8
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.


Iată cuvintele trimise, Cari – în scrisoare – au fost scrise: „Către-mpăratul Dariu, care Este în Persia, mai mare: La început, noi, împărate, Îți dorim multă sănătate!


Noi, pe bătrâni, i-am căutat Și-n acest fel i-am întrebat: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit, Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?”


Căci jertfe de un bun miros, Ei vor aduce, drept prinos, Pentru Cel care e mereu, Al cerurilor Dumnezeu Și-au să se roage, Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.


Trei rânduri trebuiesc zidite, Din pietre ce vor fi cioplite, Iar ultimul – de la sfârșit – Din lemn nou fi-va rostuit. Din visteria-mpărătească, Urmează ca să se plătească Tot ceea ce va trebui, Când Casa se va construi.


Să se-mplinească, negreșit, Tot ceea ce a poruncit Acela care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu, Ca nu cumva să vină-apoi A Lui mânie, peste noi!


Iată-i pe capii de ținut Care-au venit de au șezut Atuncea, la Ierusalim. Ceilalți – așa după cum știm – Cu toată ceata de preoți, Precum și cu Leviții toți, Se așezară fiecare Pe la moșia ce o are. La fel s-au dus de-au locuit Și cei ce-n Templu au slujit, Precum și fiii robilor Care urmași sunt ai celor Ce pentru Solomon slujiră.


Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon, s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.


De mult, în timpu-ndepărtat, Ahașveroș, ca împărat, A stăpânit din India Și până-n Etiopia. Când se-ntâmplau aceste fapte, O sută douăzeci și șapte Erau ținuturile care Formau împărăția-i mare.


Trimise-n urmă în tot statul Scrisori, la orișice popor – Traduse în limbile lor – Și-a arătat că fiecare Bărbat, în casa ce o are, Stăpân e liber să vorbească În limba lui cea strămoșească.


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!”


Acum, cu cale am găsit Că este timpul potrivit Ca să vă fac de cunoscut Minunile ce le-a făcut, În fața mea, Cel cari, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu.


Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.


Pentru că Domnul Dumnezeu E Dumnezeul tuturor. El este Domnul domnilor. Doar El e Dumnezeul tare, Doar El este Domnul Cel Mare Și Dumnezeu-nfricoșat Care, nicicând, nu a cătat La fețele oamenilor Și nu primește darul lor.


Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ