Esdra 5:12 - Biblia în versuri 201412 Părinți noști’ n-au ascultat De Domnul, iar El i-a lăsat S-ajungă-n felu-acesta dar, Robiți de Nebucadențar, Cel care a urcat pe tron, Ca împărat, în Babilon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească12 Dar pentru că strămoșii noștri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta și a dus poporul în captivitate, în Babilon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201812 Dar pentru că strămoșii noștri L-au mâniat pe Dumnezeul cerului, El i-a făcut să ajungă sclavii caldeeanului Nabucodonosor – regele Babilonului – care a distrus această casă și a dus poporul în captivitate, în Babilon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202012 Dar părinții noștri l-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, iar el i-a dat în mâna lui Nabucodonosór, regele Babilónului, caldeul, care a distrus casa aceasta și a deportat poporul în Babilón. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu12 Dar, după ce părinții noștri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, haldeeanul care a nimicit casa aceasta și a luat pe popor rob la Babilon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193112 Dar după ce părinții noștri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, el i‐a dat în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, haldeianul și el a nimicit casa aceasta și a strămutat poporul la Babilon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
De nouă ani avea domnia, În stăpânire, Zedechia. Luna a zecea se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi. Atunci, cel care Era, în Babilon, mai mare, Cu multă oaste a plecat, Spre Iuda, și a-mpresurat Ierusalimul. Așadar, Oastea lui Nebucadențar, De-asediu lung s-a pregătit, Căci întăriri multe-a zidit.
Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.
Iată poruncile rostite, De Ieremia, dăruite Feciorului lui Neria Precum și al lui Mahseia, Care, Seraia, s-a chemat, Atuncea când a fost plecat La Babilon, cu Zedechia, Cel ce avea împărăția În Iuda, pe când împlinea Ani patru, de când stăpânea. Seraia era cel mai mare Din cămărașii cei pe care Îi avusese-mpărăția, În vremile lui Zedechia.
Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”