24 Ei trebuit-au să oprească Lucrarea Casei Domnului. N-au mai lucrat la Casa Lui, Până când Dariu, împărat, În Persia s-a ridicat Și până când, la-mpărăție, De doi ani el avea să fie.
24 De atunci s-a oprit lucrarea care se făcea la casa lui Dumnezeu din Ierusalim; și a rămas așa până în al doilea an al guvernării lui Darius, regele Persiei.
24 Atunci, lucrarea casei lui Dumnezeu care este la Ierusalím a încetat și a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Dárius, regele perșilor.
Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.
Îndată ce a fost citită Scrisoarea care-a fost primită Din partea împăratului, Rehum și toți oamenii lui – Șimșai adică, și toți cei Cari sunt în slujbe, ca și ei – Către Ierusalim porniră, Unde, cu sila, îi opriră Pe meșteri, să mai construiască.
Cu preț de-argint au mituit Sfetnici, care-au zădărnicit Lucrarea Casei Domnului. În timpul împăratului – Cari peste Persia domnea Și care, Cir, drept nume-avea – În nici un fel nu s-a putut, Casa ca să se fi făcut, Până când Dariu a venit Și la domnie s-a suit.
Proroci, atuncea, se găseau, Care în Iuda proroceau În Numele Cel Sfânt pe care Domnul lui Israel Îl are. Hagai, întâiul se numea, Iar după el, cel ce venea, Fusese Zaharia, care, Pe Ido, drept părinte-l are.
Dar Domnul Însuși le-a purtat De grijă-atunci, bătrânilor Din al lui Israel popor. Astfel, ei nu s-au învoit Ca lucrul să îl fi oprit, Ci să lucreze, i-au lăsat, Pe cei care s-au apucat, Până când vor avea să-i scrie Lui Dariu și aveau să vie Poruncile din partea lui, Asupra sorții lucrului.
Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat.
Eu soli trimis-am și le-am spus: „Acum sunt prins cu o lucrare Ce se vădește foarte mare. Nu pot, la voi, să mă pogor, Să-mi părăsesc al meu popor, Căci știu că lucrul, negreșit – De voi pleca – va fi oprit.”
Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu!
Acum, tot adevărul – iată – Am să-l dezvălui, de îndată. În Persia, trei împărați Au să mai fie-ncoronați. Al patrulea, când o să vie, Strânge mai multă bogăție Decât toți ceilalți. Apoi când Puternic se va simți stând – Prin bogăția adunată – Are-a se răscula, de-odată, Contra împărăției care Puterea Greciei o are.
Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.
În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:
Când douăzeci și patru zile S-au scurs din ale vremii file Din luna care se vădea A șasea-n an că apărea, La doi ani de când la domnie, Dariu ajunse ca să fie.
Priviți atent și căutați Ca bine seamă să luați, La tot ceea ce s-a-ntâmplat Până acum, când s-a-nălțat Piatra în zidul Templului Cari se vădește-al Domnului!
Atenți dar, voi să vă uitați Și bine seamă să luați La ceea ce s-a petrecut De când lucrarea a-nceput – De când a fost întemeiat Templul – până s-a arătat Luna aceasta, luna care A noua e la numărare Și douăzeci și patru zile Trecut-au din ale ei file. Uitați-vă de la-nceput Și pân’ acum, ce s-a făcut.
Luna a opta se făcea Și-al doilea an se dovedea De când ajunse, la domnie, Dariu ca așezat să fie, Când – din înaltul cerului – Veni Cuvântul Domnului, La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido, căci proroc Al Domnului, în acel loc, Se dovedise a fi el. Cuvântul zise-n acest fel:
Eu – Pavel – cel puțin, am vrut, Odată, chiar la început – Ba chiar de două ori, apoi – Ca să venim, până la voi, Dar, de Satan – dragii mei frați – Am fost, mereu, împiedicați.