Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Așa după cum bine știm, Șezut-au la Ierusalim Mari împărați, cari s-au vădit Puternici, căci au stăpânit Țara de dincolo de Râu Și i-au ținut, pe toți, în frâu. Ăști împărați, biruri, luau Precum și dări. Ei mai primeau Și plata ce se dă acum, Ca drept de trecere, pe drum.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste Râu și cărora li se plătea tribut, dare și taxă de trecere.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Au existat la Ierusalim regi care reprezentau o forță în vremea lor și care erau suverani în tot teritoriul de dincolo de râu. Lor li se plătea un impozit, o contribuție obligatorie și taxă de trecere.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Au fost regi puternici la Ierusalím, stăpâni peste tot ce era dincolo de Râu și cărora li s-a dat tribut, contribuții și taxă [de trecere].

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpâni peste toată țara de dincolo de râu și cărora li se plătea bir, dare și drept de trecere pe drum.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și au fost împărați puternici peste Ierusalim, care au domnit peste tot ținutul dincolo de râu; și li s‐a plătit bir, vamă și drumuri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 4:20
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.


Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.


Pe-atuncea, Solomon ședea Ca împărat și stăpânea Peste ținuturi mari, bogate, Cari dincoace, erau aflate, De Râu – din Tifsah începând Și pân’ la Gaza, ajungând; Toți cei care le cârmuiau, Supuși lui Solomon erau, Astfel fiind pace în țară Și-n țările ce-o înconjoară.


Hiram, cel care împărat Fusese-n Tir încoronat, Când auzi că Solomon Era pe al lui David tron, În grabă, slujitori trimise, La curtea lui, căci îl iubise Mereu, pe David, pe-al său tată.


Acuma iată, Dumnezeu, Pace-a adus, în jurul meu, Iar de potrivnici, nu am știre Și nici de vreo nenorocire!


Străji, în Edom, apoi a pus Și astfel, toți i s-au supus Lui David, căci Domnul veghea Asupra lui, în ce făcea.


Apoi, pe-al Țobei împărat – Care-i Hadarezer chemat – David, în urmă, l-a bătut. Lucrul acesta l-a făcut, Când se ducea către Hamat, Voind ca peste Eufrat Să își întindă-a lui domnie, Stăpân, acolo, ca să fie.


În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David apoi a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Toți slujitorii cei pe care, Hdarezer, supuși, îi are, Bătuți – atunci când s-au văzut – Cu Israel, pace-au făcut, Iar Sirienii s-au smerit Și-apoi nu au mai îndrăznit Ca să îi vină-n ajutor Neamului Amoniților.


Mulți Filisteni, la el, veniră Și daruri multe-i oferiră. Ba și un bir, ei au plătit, Care-n argint s-a prețuit. Arabi-au mers la Iosafat Și vite multe ei i-au dat. Berbeci apoi, i-au dăruit: La șapte mii s-au dovedit Și șapte sute. După ei, Și țapi i-au dat Arabi-acei. Ca și berbecii se vădeau – În număr – țapii că erau.


La socoteală pe cel care El îl scotea, fără-ncetare, De la neguțătorii cari Mici se vădeau sau erau mari, Și din negoțul ce-l făcea Cu marfa care îi venea De la-mpărații cei pe care Arabia în frunte-i are, Sau de la cei care luară Dregătoriile din țară.


Cetatea, au s-o isprăvească Și-atuncea n-au să mai plătească Nici bir, nici dare. Nimenea, În urmă, nu va mai avea Dreptul de trecere. Să știi Că ale tale visterii, În ăst fel, au să suferească, Pentru că au să sărăcească.


Să știi că de-au să izbândească, Din nou, cetatea s-o zidească, Dacă va fi împrejmuită, Fiind de ziduri întărită, Tu – peste Râu – nu vei putea, Vreo stăpânire-a mai avea.”


Și a avut aste urmări: Am pus, de-ndată, cercetări Ca să se facă, și-am văzut Cum că dreptate ați avut. Astă cetate, ne-ncetat, Din vremuri vechi, s-a răsculat În contra împăraților Care-au supus al ei popor.


De-aceea, vreau ca să porniți, Degrabă, și să porunciți Acelor oameni, să-nceteze Ca la cetate să lucreze, Până când ei, din partea mea, O învoire vor avea.


Vă facem cunoscut, să știți Că peste preoți și Leviți Sau ușieri și cântăreți, Să puneți biruri, nu puteți. Nici dări, nici vamă – negreșit – Să puneți nu e-ngăduit, Pe slujitorii Templului, Aflați în slujba Domnului.


El are ca să stăpânească, Atuncea, și o să domnească De la o mare începând, La altă mare ajungând Și de la malul Râului, La capătul pământului.


Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!


Ale ei ramuri erau mari Și au ajuns atât de tari, Astfel încât s-ar fi putut, Din ele, să se fi făcut Toiege ce le foloseau Cei cari cârmuitori erau. Prin a ei mare înălțime Și a mlădițelor mulțime, Privirile le atrăgea Căci de departe le-ntrecea Pe alte ramuri viguroase, Foarte înalte și stufoase.


Iisus, apoi, i-a părăsit. În drumul Său, a întâlnit Un om, la vamă așezat, Care, Matei, a fost chemat. „Urmează-Mă!” – i-a poruncit Iisus, de-ndat’ ce l-a zărit. Omul acela s-a sculat Și pe-a Sa urmă a plecat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ