Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Află-mpărate că acei Cari se vădesc a fi Iudei Și de la tine au venit, S-au apucat de construit, Din nou, cetatea ‘ceea rea Cari răzvrătită se vădea. Ziduri, acum, îi construiesc Și temelia i-o-ntăresc, Căci ei zidesc – cum bine știm – Cetatea din Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Să știe împăratul că iudeii care au venit de la tine la noi au ajuns în Ierusalim și reconstruiesc cetatea aceea răzvrătită și rea. Ei termină de înălțat zidurile și repară temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 «Regele trebuie să știe că iudeii plecați de la tine ca să vină în zona noastră, au ajuns la Ierusalim; și reconstruiesc acel oraș rebel și rău. Ei vor să îi finalizeze zidurile; și (deja) îi repară temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Să fie cunoscut regelui că Iudeii care au plecat de la tine și au venit la noi construiesc cetatea răzvrătită și rea, termină zidurile și repară temeliile!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Să știe împăratul că iudeii plecați de la tine și veniți printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită și rea, îi ridică zidurile și-i dreg temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Știut să fie împăratului că iudeii care s‐au suit de la tine la noi au venit la Ierusalim; ei zidesc cetatea cea răzvrătitoare și rea și au sfârșit zidurile și au dres temeliile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 4:12
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Căci tu ai zis: „Războiul cere Și chibzuință și putere”. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea?


Pe vremea lui, se potrivea Că Nebucadențar domnea, La Babilon, ca împărat. El, la război, s-a ridicat, Contra lui Ioiachim – cel care Era, în Iuda, cel mai mare – Și l-a învins pe împărat; Iar Ioiachim s-a arătat – Timp de trei ani – de-ai fi supus, Făcând mereu, tot ce i-a spus. După trei ani, s-a răzvrătit,


După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Iată dar, ceea ce i-au zis Lui Artaxerxe, când i-au scris: „Ai tăi robi, care se găsesc Chiar lângă Râu și locuiesc În vale…” și-așa mai departe, Și-au început ei, a lor carte.


Noi te rugăm să cercetezi În cronici și-atunci ai să vezi Că încă din vremea străbună, Astă cetate n-a fost bună. Mereu fusese răzvrătită. De-aceea fost-a nimicită.


Și a avut aste urmări: Am pus, de-ndată, cercetări Ca să se facă, și-am văzut Cum că dreptate ați avut. Astă cetate, ne-ncetat, Din vremuri vechi, s-a răsculat În contra împăraților Care-au supus al ei popor.


Peste poporul adunat, Cari dincolo de Râu a stat, Era – pe-atunci – un dregător, Pus de-mpărat, stăpânitor. Acesta se chema Tatnai. Cu el erau Șetar-Boznai, Precum și cei ce se vădeau Că-n slujbă-i întovărășeau. Toți, la Ierusalim, plecară Și-n felu-acesta întrebară: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?


Noi, pe bătrâni, i-am căutat Și-n acest fel i-am întrebat: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit, Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?”


Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”


Prin ea, astfel, el mi-a vorbit: „Printre popoare s-a zvonit, Iar Gașmu spune că acei Ce se vădesc a fi Iudei – Avându-te pe tine-n frunte – Sunt gata ca să mă înfrunte. Voi să vă răsculați voiți Căci de aceea construiți Zidul acela. Tu dorești, Peste Iudei, să-mpărățești.


Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


Cu-acest prilej, niște Haldei, Având gând rău pentru Iudei, Să îi pârască au cătat – Atunci – în față la-mpărat.


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ