8 Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.
8 În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au desemnat pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului.
8 În al doilea an de la sosirea lor la „casa lui Dumnezeu” – în Ierusalim – în a doua lună, Zerub-Babel – fiul lui Șealtiel –, Iosua – fiul lui Ioțadac – împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – au început lucrul; și i-au desemnat pe leviții care aveau vârsta de cel puțin douăzeci de ani, să supravegheze lucrarea de la casa lui Iahve.
8 În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, Iósue, fiul lui Ioțadác, și cu ceilalți frați ai lor, preoți și levíți, toți cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíții de la douăzeci de ani în sus să conducă lucrarea casei Domnului.
8 În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadac, cu ceilalți frați ai lor, preoți și leviți, și toți cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim s-au pus pe lucru și au însărcinat pe leviții de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
8 Și în anul al doilea al venirii lor la casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, au început Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, și ceilalți frați ai lor, preoții și leviții și toți care ieșiseră din robie la Ierusalim; și au rânduit pe leviții de douăzeci de ani și mai sus să aibă privegherea peste lucrul casei Domnului.
David, apoi, i-a împărțit Și-n cete, el i-a rânduit: „Dintre-ai Leviților copii, Vreau – douăzeci și patru mii – Să stea-n Templul lui Dumnezeu Și să vegheze, tot mereu, La slujbele ce-s rânduite, În Casa Lui, a fi-mplinite. Apoi, mai vreau ca, șase mii, Dintre-ai Leviților copii, Să fie puși drept dregători Și-asemeni și judecători.
Astfel, dintre-ai preoților Feciori, unii se dovedeau, Femei străine, că aveau. Iată-i dar, pe acei bărbați Cari cu străine-s însurați: Dintre-ai lui Iosua-i cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are; Din frații săi: Maaseia, Eliezer, Ghedalia Și cu Iarib. Ei s-au legat
Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:
Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.
Ei trebuit-au să oprească Lucrarea Casei Domnului. N-au mai lucrat la Casa Lui, Până când Dariu, împărat, În Persia s-a ridicat Și până când, la-mpărăție, De doi ani el avea să fie.
Dar cei mai mari din Israel – Și-asemenea Zorobabel Cu Iosua – nu au voit Să-i lase și-astfel le-au vorbit: „Nu se cuvine să veniți, O casă să Îi construiți Cu noi alături, Domnului. Noi vom zidi o casă-a Lui, Așa precum Cir împărat Ne-a poruncit, când am plecat.”
Atuncea, acest Șeșbațar Porni ca să zidească iar, Casa, la fel precum o știm Că fost-a în Ierusalim. Din vremea ‘ceea se lucrează, Dar lucrul nu înaintează, Iar Casa care-i închinată Lui Dumnezeu, nu-i terminată.”
De-ndat’, atunci, Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Către Ierusalim plecară, Unde – din nou – se apucară Să-nalțe Casa Domnului. Cu ei, erau prorocii Lui, Care mereu i-au însoțit Și ajutor le-au dăruit.
În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:
„Mâinile lui Zorobabel Pus-au, la Casă, temelie. De-aceea, ele au să fie Cele cari au s-o isprăvească. Iată, au să se împlinească Aceste lucruri, iar apoi, Veți ști cu toții că la voi, Am fost trimis de Cel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Cununa, când i-o dăruiești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ascultă ce-a spus Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Un om cari o să se numească „Odraslă”, o să odrăslească Foarte curând, din locul lui, Spre-a zidi Templul Domnului.
De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.