Levitul Core, acel care, Pe Imna, drept părinte-l are – Și care fost-a rânduit Ca ușier la răsărit – Fusese supraveghetor Al tuturor darurilor Cari pentru Domnul se adună, Date fiind, de voie bună. Acestea erau daruri care Se închinau prin ridicare. În grija lui – de-asemenea – Și lucruri sfinte, mai avea.
Esdra 3:5 - Biblia în versuri 20145 După aceea, a fost dată Jertfa ce este necurmată, De lună nouă și cea care Se-aduce pentru sărbătoare. Pe lângă jertfele-arătate, De-asemenea au mai fost date Și jertfe care se vădeau De bună voie, că erau. Ele-au fost date Domnului, De către-ntreg poporul Lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 După aceea, au adus arderile-de-tot continue și jertfele pentru lunile noi, jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Apoi au oferit arderile integrale continue, sacrificiile pentru fiecare lună nouă, sacrificiile pentru toate sărbătorile dedicate lui Iahve, ca și pe cele oferite lui Iahve ca dar benevol. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 După aceea, au adus arderea-de-tot necurmată, arderile-de-tot pentru fiecare lună nouă și pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bunăvoie Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 și după aceea arderea de tot necurmată și cea de la lunile noi și cea de la toate sărbătorile Domnului care erau sfințite, și de la fiecine care aducea un dar de bunăvoie Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Esdra 3:5
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Am tras apoi, la sorți, cu toți – Poporul tot, Leviți, preoți – Și pentru lemnele pe care Au trebuit ca fiecare – Pe an, o dată – să se ducă În munte și să le aducă La Casa Domnului apoi. După familii, am tras noi, La sorți, pentru ca toți să știe Vremea când trebuie să vie S-aducă lemnele de dar, Spre a fi arse pe altar, Așa precum fusese scris Și după cum Legea a zis.
Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.
Jertfe să dați – de băutură; Să fie însă, cu măsură: Pentr-un vițel, să dați, din vin, O jumătate doar, de hin. Iată cât trebuie să dați, La un berbece: să luați A treia parte dintr-un hin, Ca și măsură, pentru vin. Apoi, trebuie pentr-un miel, Să procedați, în acest fel: Luați un sfert doar, dintr-un hin, Ca și măsură pentru vin. Aceasta-i jertfa ce-o socot A fi drept ardere de tot, Ce, în tot anul, va fi dată, La începutul luni-odată.
O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – O să cuprindă-n acest fel, Atuncea, numai un vițel Și un berbec, precum și miei: Șapte la număr, vor fi ei, Fără cusur. Precum se știe, De-un an ei trebuie să fie.
Acestea-s jertfele pe care, În zilele de sărbătoare, Le veți aduce, Domnului, Mereu, pentru cinstirea Lui, Pe lângă arderi pregătite A fi de flăcări mistuite; Pe lângă daruri de mâncare Ce sunt din a făinii floare; Pe lângă-a jertfelor măsură Cari date sunt, de băutură; Pe lângă jertfa cu menire De a aduce mulțumire, Atunci când, prin a ta voință Ai împlinit vreo juruință; Pe lângă darul așezat A fi, de bună voie, dat.”
O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, Îi veți da voi, Prin care, un miros plăcut, În fața Lui, va fi făcut. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită, O să cuprindă un vițel Și un berbece, după el. Apoi, în urmă – după ei – Veți mai aduce șapte miei, Fără cusur, care, se știe Că trebuiesc de-un an, să fie.
Iată acum, ce nu se poate Ca să mâncați voi, în cetate: Nu veți putea, fără-ndoială, Din grâul dat ca zeciuială Ca să mâncați; de-asemenea, Nu veți putea din must a bea; Opriți vor fi, de la mâncare, Primii născuți pe cari îi are Cireada, sau turma de oi; Sunteți opriți a mânca voi, Din darul ce-i de trebuință Spre-a împlini o juruință, Din darurile ce se-adună – Cari date sunt de voie bună – Din primul rod al câmpului.
ကြော်ငြာတွေ