Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar mulți din preoți, iar cu ei Și mulți dintre Leviți cei Mai vârstnici, cu mulți din cei cari, Peste familii sunt mai mari – Cari sunt din cei ce au știut Casa ce-a fost la început – Când au văzut că se puneau Iar temeliile, plângeau. Alții, în schimb, de bucurie, Chiote-au scos, de veselie,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii – bătrâni care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei – plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Mulți dintre preoți, dintre leviți și dintre conducătorii de familii mai bătrâni – care văzuseră prima casă pe temeliile ei – plângeau în hohote asistând la construirea noii case. În acest timp, mulți alții strigau de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dar mulți dintre preoții și levíții și dintre capii părintești în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulți își ridicau glasul de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dar mulți din preoți și leviți, și din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulți alții își arătau bucuria prin strigăte,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Dar mulți dintre preoți și leviți și capii părintești, bătrânii care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigare de bucurie:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 3:12
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Încât nu s-a deosebit Plânsul, de chiotul vădit De bucurie. Mulți plângeau, În timp ce alții chiuiau, Iar gălăgia lor cea mare Se auzea din depărtare.


Astfel, vechea ta propășire, Cu mult mai mică va să fie, Decât acea care-o să vie.”


Cel cari plângând doar a umblat Atuncea când a semănat, Este cuprins de bucurie, Când strânge snopii din câmpie.


Necontenit, să căutați, Pe Domnul, să Îl lăudați! Este frumos să căutăm, Pe-al nostru Domn, să-L lăudăm! Este plăcut și este bine Să-L lăudăm, cum se cuvine!


N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Cel cari mai mic are să fie În număr, va ajunge-o mie, Iar cel ce-nsemnătate n-are Va fi un neam puternic, mare. Eu, Domnul, am să Mă-ngrijesc, Pe toate să le împlinesc, Mereu, de-a lungul vremilor Când va sosi și timpul lor.”


„Când vremea ‘ceea se arată, Când vin acele zile, iată Că ai lui Israel copii – Precum și ai lui Iuda fii – Se vor întoarce, căci se-adună Plângând, să meargă împreună, Să-L caute pe Domnul lor, Pe Dumnezeul tuturor.


„Cine mai este la voi, oare, Să fi văzut slava cu care, Întâia Casă înălțată Fusese-atunci încununată? Acuma, cum este ea, oare? În ochii voștri, cum apare? Nu cumva, aș putea să zic Că-n ochii voștri-i un nimic?


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ