Esdra 2:68 - Biblia în versuri 2014

⁶⁸ Unii – dintre aceia cari Peste familii sunt mai mari – Când la Ierusalim sosiră, De bună voie dăruiră Mari daruri, Casei Domnului, Căci au dorit ca Templul Lui Să fie, iarăși, așezat Pe locu-n care-a fost odat’.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶⁸ Unele căpetenii de familii, la sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, au adus daruri pentru Casa lui Dumnezeu, ca să fie ridicată pe locul ei de odinioară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶⁸ Când au ajuns la (locul unde fusese) casa lui Iahve din Ierusalim, câțiva dintre conducătorii familiilor au oferit benevol pentru această casă unele daruri. Ele erau făcute pentru reconstruirea ei pe locul unde fusese inițial construită.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶⁸ Unii dintre capii părintești, când au venit la casa Domnului, care este în Ierusalím, au oferit de bunăvoie pentru casa lui Dumnezeu ca să fie refăcută la locul ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶⁸ Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶⁸ Și unii din capii părintești, când au venit la casa Domnului care este în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru casa lui Dumnezeu ca s‐o ridice la locul ei;

Esdra 2:68 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Cronici 21:18

Îngerul Domnului s-a dus Până la Gad și-apoi i-a spus Că trebuie să îi vorbească, Lui David și să-l sfătuiască Să meargă la Ornan, cel care, Iebusit este, din născare, Și un altar al Domnului, Să-nalțe, pe câmpia lui.

1 Cronici 22:1

David a zis: „Aici, vreau eu, O Casă, pentru Dumnezeu. Mai vreau apoi, și un altar. Jertfe să se aducă-n dar – Arderi de tot – pe-altaru-acel, Pentru întregul Israel.”

2 Cronici 3:1

Din ordinu-mpăratului, Zidirea Casei Domnului A început – după cum știm – De-ndată, în Ierusalim, Pe-un munte care se vădea Că se chemase Moria. Muntele-acest – bine-nțeles – Nu-ntâmplător a fost ales. El îi fusese arătat, Lui David, care – imediat – Un loc anume-a pregătit În câmpul unui Iebusit Care, Ornan, era chemat.

Esdra 2:67

Cămile au mai folosit, Cari patru sute s-au vădit; La ele s-au adăugat Încă treizeci și cinci, de-ndat’. Măgari apoi, mai folosiră, Cari șase mii se dovediră Și șapte sute douăzeci, Pe-ale pustiului poteci.

Esdra 2:69

La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau șaizeci și una mii. S-au adunat, apoi, cinci mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari la o sută-s numărate.

Esdra 3:3

Noul altar a fost făcut Pe locul care l-a avut Cu multă vreme înainte, Chiar dacă ei luau aminte La cei ce-n țară se aflau Și chiar dacă speriați erau. Jertfe-au adus cari se socot A fi drept ardere de tot, Când zorile s-au arătat Și-apoi când seara s-a lăsat.

Esdra 9:9

Chiar dacă suntem înrobiți, Totuși nu suntem părăsiți De Dumnezeu, căci El – spre noi – Făcut-a să se-ndrepte-apoi, Bunăvoința celor cari Se află-n Persia mai mari. Astfel, noi – sprijin – am primit, Încât din nou, am construit Casa lui Dumnezeu, pe care El – în Ierusalim – o are. Acuma, noi avem un rost Și-avem, în Iuda, adăpost.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Exodul 25:2

Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”, Iar darul, voi o să-l primiți. O să-l luați de la oricine Are să-l deie, pentru Mine, Cu largă inimă. Deci iată,

Exodul 35:21

Iar toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au revenit S-aducă daruri, fiecare – După cum fost-a a lui stare – Prinos, lucrării Domnului, Pentru lucrarea cortului, A slujbei și pentru veșminte, Ce trebuiau să fie sfinte.

Exodul 35:29

Astfel, toți cei care-au avut Bunăvoință și-i trăgea Inima – ajutor să dea – De bunăvoie-au dăruit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise și au ajutat În tot ce trebuia lucrat.

Exodul 36:3

Prinoasele poporului, Ei, de la Moise, le-au luat Și de muncit s-au apucat De-ndată, la locașul sfânt Și la lucrările ce-i sânt De trebuință, ca astfel, Să fie pus în slujbă, el. Chiar dacă lucrul a-nceput, Oamenii, încă, au făcut – De bunăvoie – fiecare, Pentru a Domnului lucrare, Daruri, pe care le duceau La Moise, unde le lăsau.

2 Corinteni 8:12

Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.

2 Corinteni 8:3

Mărturisesc că, fiecare – De bună voie – a donat Cât a putut, ba chiar au dat, Cu mult, peste puterea lor.

2 Corinteni 9:7

Deci, fiecare, vreau să dea, Atâta doar, cât va putea – Cât va fi voia omului, Și-l va lăsa inima lui. Nimeni dar, din prinosul său, Să nu dea, cu păreri de rău, Sau pentru că este silit; Căci „e, de Dumnezeu, iubit, Numai acela care știe, Să dăruie, cu bucurie.”