5 Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.
5 Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda și ale lui Beniamin, preoții, leviții – toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu – s-au ridicat ca să meargă să construiască în Ierusalim Casa Domnului.
5 Atunci conducătorii familiilor urmașilor lui Iuda și ai celor care proveneau din Beniamin, împreună cu preoții, cu leviții și cu toți cei al căror spirit a fost trezit de Dumnezeu, s-au pregătit și s-au dus să construiască din nou casa lui Iahve din Ierusalim.
5 Capii părintești ai lui Iúda și ai lui Beniamín, preoții și levíții, toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu s-au sculat să meargă să zidească templul lui Dumnezeu care este la Ierusalím.
5 Capii de familie din Iuda și Beniamin, preoții și leviții, și anume toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.
5 Atunci capii părintești ai lui Iuda și ai lui Beniamin și preoții și leviții, toți aceia al căror duh îl deșteptase Dumnezeu, s‐au sculat ca să se suie să zidească ei casa Domnului care este în Ierusalim.
În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie, Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir, cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:
În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:
„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.
În orice loc este vreo viță – Ori unde e vreo rămășiță – Ce-i din poporul Domnului, Toți cei din partea locului, Argint și aur să le dea, Vite și-averi de-asemenea. Pe lângă-acestea, fiecare O să mai dea daruri pe care, De bună voie le va face – Așa după cum îi va place – Căci trebuie ca să zidim O casă, la Ierusalim, Pentru Cel care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”
După aceea, m-am sculat, În miez de noapte, și-am plecat Fără a spune nimănui, Ce a pus Domnul cerului În a mea inimă, ca eu Să fac, pentru poporul meu, Și-apoi pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are. Singur în noapte, eu eram, Cu vita ce o călăream.
În urmă, Domnul a trezit Duhul care l-a-nsuflețit Pe cel ce fost-a dregător Peste-al Iudeilor popor – Și se chema Zorobabel Fiindu-i fiu lui Șaltiel – Și pe-al lui Iosua, cel care Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea. De-asemeni, Domnul a trezit Și duhul care-a-nsuflețit Acea întreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Așa că toți lucru-au pornit Și-au început de-au construit Casa Domnului oștilor, Cari este Dumnezeul lor,
Chiar de aceea, pentru tine, Am – prea iubitule – un sfat: Să nu urmezi răul, vreodat’, Ci bine doar, să faci, mereu. Cel care e din Dumnezeu, Doar fapte bune săvârșește.