Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 9:5 - Biblia în versuri 2014

5 Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Nu datorită dreptății sau curăției inimii tale vei intra în stăpânirea țării lor, ci din cauza răutății acestor națiuni, Domnul, Dumnezeul tău, le va alunga dinaintea ta, și ca să se împlinească astfel cuvântul pe care Domnul l-a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Nu dreptatea sau onestitatea inimilor voastre vă va oferi dreptul să deveniți stăpânii teritoriilor lor; ci Iahve – Dumnezeul vostru – va alunga din fața voastră aceste popoare din cauza răutății lor; și astfel, El va respecta în același timp și jurământul făcut strămoșilor voștri: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nu pentru dreptatea ta, nici pentru corectitudinea inimii tale intri tu să iei în stăpânire țara lor, ci din pricina răutății acelor popoare Domnul Dumnezeul tău îi izgonește din fața ta, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinților tăi, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Nu pentru dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 9:5
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Și patru neamuri se vor scurge, Până când iarăș’ vor ajunge În țara care le-o dau lor. Căci răul Amoriților, De pe al țării larg cuprins, Încă nu este prea întins.”


Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt! Eu doar, după al Meu cuvânt, Te-am scos din Ur și din Haldeea. Când ai plecat din țara ‘ceea, Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta Pentru că-ți dau țara aceasta.”


Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


Când Dumnezeu a nimicit Cetățile, și-a amintit Căci cu Avram de vorbă-a stat, Și astfel, Lot a fost salvat.


Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,


Pe scara ‘ceea. Sus ședea Domnul, care îi priveghea. Atuncea, zise Dumnezeu: „Sunt Domnul, tatălui tău, Eu – Al lui Avram și-al lui Isac – Și iată ce-am de gând să fac: Pământul, unde ești culcat, Să știi că ție-ți va fi dat. Va fi al seminției tale,


Adu-Ți aminte de Avram, Isac, Israel și-al lor neam – De robii tăi – și de ce-ai zis Când ai jurat și le-ai promis Spunând aceste vorbe: „Eu, Sămânța, vi-o sporesc mereu, Iar numărul poporului, Precum stelele cerului Va fi. Apoi le va fi dat, Celor ce vă vor fi urmat, Acest ținut, ca să le fie Țară a lor, pentru vecie.”


Numai că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Cari știu că, din Egipt, din țară, Poporul Mi l-am scos afară.


„Să spui dar, casei cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Nu tu ești pricina din care Eu împlinesc astă lucrare, Tu – casă a lui Israel – Ci al Meu Nume este Cel Din pricina căruia Eu Fac acest lucru, căci – mereu – Când printre neamuri v-ați găsit, Numele-Mi sfânt L-ați pângărit.


Dar tot ceea ce vă vestesc” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Nu pentru voi fac Eu, să știți! Vă rușinați dar, și roșiți De felu-n care v-ați purtat, De calea-n care ați umblat Voi, toți copiii cei pe care, Casa lui Israel îi are!”


Să nu cumva să vă spurcați Cu aste lucruri, ci aflați Căci neamurile-au fost spurcate Cu ele și-astfel, alungate, Din față-vă, vor fi îndată.


Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.


Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”


Iar voi sunteți copiii lor, Sunteți fiii prorocilor Și ai acestui legământ Făcut de Dumnezeu Cel Sfânt Când, lui Avram, El i-a vorbit: „Iată că ți-am făgăduit Că neamurile lumii, toate, În tine-s binecuvântate.”


Față de Evanghelie – ei – Vrăjmași, acum, sunt, dragii mei, Și-aceasta-i spre al vostru bine. Dar vreau să știe orișicine, Că, prin alegere, ei sânt Iubiți de Dumnezeu Cel Sfânt, Din pricina părinților Pe care-i are neamul lor.


„Hristos fusese, fraților, Într-adevăr, un slujitor Pentru tăierea împrejur, Spre-a dovedi, celor din jur, Credincioșia Domnului Și-a întări cuvântul Lui – Adică ce-a făgăduit Părinților, necontenit –


Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”


Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.


Cei care fac astfel – vă spun – Nu sunt pe placul Domnului. Priviți sunt, înaintea Lui, Drept urâciune. Pentru ei, Sunt alungați, acum, toți cei Care au locuit în țară. Domnul are să-i dea afară, Din fața ta și-n locul lor, O să se-așeze-al tău popor.


„După ce iei în stăpânire Țara, pe care, moștenire, Domnul ți-o dă, să nu te iei După locuitorii ei. Tu, urâciunile pe care Le făptuiesc aste popoare, Să nu le-nveți. Ia seama bine!


Căci tu nu trebuie să iei, Învățătură, de la ei Și urâciuni să săvârșești Ca astfel să păcătuiești Față de Dumnezeul tău, Prin ceea ce vei face rău.


Atuncea, El ne-a mântuit, Nu pentru ce am făptuit Lucrând întru neprihănire, Ci pentru marea Lui iubire Și pentru marea-I îndurare, Vădită prin acea spălare A nașterii din nou și-apoi, Prin înnoirile din noi, Făcute de al Său Duh Sfânt,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ