Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 9:4 - Biblia în versuri 2014

4 Când Domnul o să-i izgonească Din față-ți și-o să-i nimicească, Să nu cumva să te trezești – În inima ta – să vorbești, Gândind că „Domnul o să-mi dea, Doar pentru bunătatea mea, Țara aceasta-n stăpânire”, Căci iată, eu îți dau de știre Că, pentru a lor răutate, Popoarele sunt alungate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 După ce Domnul, Dumnezeul tău, îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta: «Datorită dreptății mele m-a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta!». Căci din cauza răutății acestor națiuni, le va alunga Domnul dinaintea ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 După ce îi va alunga din teritoriile care sunt în fața voastră, să nu începeți să ziceți în inimile voastre: «Pentru că noi suntem un popor format din oameni corecți, Iahve ne-a adus să fim stăpâni în această țară!». În realitate, Iahve va alunga aceste popoare de pe teritoriile din fața voastră doar din cauza răutății lor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Să nu spui în inima ta, când Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta: «Pentru dreptatea mea m-a făcut Domnul să intru ca să iau în stăpânire țara aceasta!». Din cauza răutății popoarelor acelora Domnul îi izgonește din fața ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 9:4
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și patru neamuri se vor scurge, Până când iarăș’ vor ajunge În țara care le-o dau lor. Căci răul Amoriților, De pe al țării larg cuprins, Încă nu este prea întins.”


„Să spui dar, casei cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Nu tu ești pricina din care Eu împlinesc astă lucrare, Tu – casă a lui Israel – Ci al Meu Nume este Cel Din pricina căruia Eu Fac acest lucru, căci – mereu – Când printre neamuri v-ați găsit, Numele-Mi sfânt L-ați pângărit.


Dar tot ceea ce vă vestesc” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Nu pentru voi fac Eu, să știți! Vă rușinați dar, și roșiți De felu-n care v-ați purtat, De calea-n care ați umblat Voi, toți copiii cei pe care, Casa lui Israel îi are!”


Nu faceți ceea ce-ați văzut Că, în Egipt, a fost făcut, În vremea-n care-ați locuit Acolo. Nu e-ngăduit, De-asemenea, să faceți voi Ceea ce veți vedea apoi, Că fac cei care locuiesc, În țara ce vi-o dăruiesc – În Canaanul către care, Eu vă conduc. Deci, grijă mare Va trebui să arătați Ca, de la ei, să nu luați Vreun obicei. Atenți să fiți:


Faptul acest e-adevărat: Primele ramuri s-au tăiat, Căci necredință au vădit, Iar tu acuma, negreșit, Stai, prin credință, în picioare. De ce să te mândrești tu, oare? Nu te-ngâmfa, ci, tot mereu, Teamă să ai! Căci Dumnezeu,


Dacă prin har ea s-a făcut, Fapte, atunci, nu s-au cerut; Altminteri, harul dăruit, Nu mai putea fi, „har”, numit. Și dacă e prin fapte dar, Atuncea, nu mai e prin har; Altminteri fapta, niciodată, Nu poate fi, „faptă”, chemată.


Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.


Căci cine te va face, oare, Pe tine, mai deosebit? Ce ai, fără să fi primit? Vreun lucru ai, cumva, pe care, Să nu îl fi primit tu, oare? Și dacă tu le-ai căpătat, Atunci de ce te-ai lăudat Cu lucrul astfel dobândit, Ca și cum nu l-ai fi primit?”


Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.


Pentru că iată, eu am știre Despre-al tău duh de răzvrătire. Cunosc a ta-ncăpățânare Și știu cât este ea de mare. Dacă-mpotriva Domnului – A legii și-a poruncii Lui – Vă răzvrătiți acuma voi – Cât eu încă trăiesc – apoi, Cu-atât mai mult aveți să fiți, După ce mor eu, răzvrătiți!


Să nu ziceți, cumva, apoi – În inimă – precum că voi, Prin brațul vostru încercat, Aste averi, le-ați căpătat, Puterea lui fiind cea care Aduce bogăție mare.


De când vă știu, necontenit, În contra Lui, v-ați răzvrătit.


Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.


Să nu uiți cum ai ațâțat, Mereu, a Domnului mânie, Atunci când fost-ai în pustie. De când Egiptu-ai părăsit Și pân’ acum, tot răzvrătit Ai fost, în contra Domnului.


Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ