Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 9:3 - Biblia în versuri 2014

3 Să știi că Dumnezeu va sta, El Însuși, înaintea ta. Va fi un foc mistuitor Care, pe-al lui Anac popor, În fața ta, o să-l smerească Și are să îl izgonească, Iar tu-l vei pierde, negreșit, Așa cum Domnul a vorbit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Dar să știi astăzi că Domnul, Dumnezeul tău, va traversa El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor. El îi va distruge și-i va smeri înaintea ta, iar tu îi vei alunga și îi vei nimici repede, așa cum ți-a promis Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Dar să știți astăzi că Iahve – Dumnezeul vostru – va traversa El personal înaintea voastră, ca un foc care arde totul. El îi va distruge și vi-i va subordona; iar voi îi veți alunga și îi veți distruge repede, exact cum v-a promis Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Să știi astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge el însuși înaintea ta! El este un foc mistuitor și îi va nimici: el îi va umili înaintea ta și tu îi vei lua în stăpânire și-i vei distruge îndată, după cum ți-a spus Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 9:3
34 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Îngerul Meu, neîncetat, În față-ți va fi așezat. Va merge înaintea ta Și astfel, El te va purta La Amoriți și la Hetiți, La Fereziți și Canaaniți; La Iebusiți, El te va duce Și la Heviți și-ți va aduce Izbândă, pentru-al tău popor, Căci nimici-voi neamul lor.


Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.


Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.


„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;


Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.


De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”


Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”


Cel cari spărtură o să facă, În fruntea lor are să treacă. Spărtura au s-o isprăvească, Prin poartă au ca să pășească, Având în frunte-acel popor, Pe cel ce-i împărat al lor, Și Domnul o să Se vădească, În frunte, că o să pășească.”


La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!


La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi, a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


De-aceea, pricepuți să fiți, Pentru ca, ne-ncetat, să știți Care e voia Domnului.


Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.


„Când, cu vrăjmașii voștri, voi Aveți ca să purtați război Și veți vedea mulți cai și care Și un popor cu mult mai mare Decât al vost’, să n-aveți teamă, Căci Dumnezeu – de bună seamă – Va fi cu voi, neîncetat, Căci Domnul v-a eliberat Din al Egiptului ținut.


Al vostru Domn și Dumnezeu, Cu voi va merge, tot mereu; Pe-ai voști’ vrăjmași o să-i lovească Pentru ca să vă mântuiască.


Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


Popoarele ce le găsești, În țară, să le nimicești, Căci Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea. Să nu arunci nici o privire – De milă, de compătimire – Spre ele. Să le nimicești! La zeii lor, să nu slujești! Aste popoare, să știi bine Că sunt o cursă, pentru tine.


Când tu, în țară, vei veni – Încet, încet – va izgoni, Domnul, pe neamurile care Vor fi într-ale ei hotare. Nu le vei nimici deodată, Ca nu cumva, suflarea toată, A fiarelor de pe câmpie, Să se-nmulțească și să vie În contra ta, făcându-ți rău.


Nu pentru bunătatea ta, Tu, țara, o vei căpăta, Căci tu ești încăpățânat.


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”


Cetățile ce le-au avut Cei care au aparținut De a Hațorului cetate, Au fost și ele-apoi luate. Toți cei ce-n ele-au fost aflați, De sabie au fost tăiați, Căci Iosua i-a nimicit Pe toți, precum a poruncit Moise – înaintașul lui – Cari fost-a robul Domnului.


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


Domnul atunci – ai auzit – Despre un munte a vorbit. Dă-mi mie muntele acel, Căci Anachimii stau în el. Ei au cetăți mari și-ntărite Care din piatră sunt zidite. Dar cred că Domnul e cu mine Și nimeni, piept, nu îmi va ține, Încât în urmă socotesc Să pot ca să îi izgonesc Din locu-n care-au locuit, După cum Domnu-a poruncit.”


Iată chivotul Domnului – Al Domnului pământului – În față-vă o să pornească Și în Iordan o să se-oprească. Priviți-l, căci acum va trece.


Poporu-ndată a ieșit, Din corturi și s-a pregătit Să treacă prin Iordan. Atunci – Cum Iosua a dat porunci – Preoți-n frunte au pornit. Poporu-n urmă a venit Și-astfel, chivotul, l-au urmat.


Debora, l-a Barac, s-a dus, Și-apoi, în acest fel, i-a spus: „Scoală, căci azi e ziua-n care, Domnul a hotărât că are Ca pe Sisera să îl dea, În mâna ta. Tu vei vedea Precum că Însuși Dumnezeu Va merge-n fața ta, mereu.” Barac, apoi, cu oastea lui, Din muntele Taborului – De zece mii de inși urmat – În iureș a pornit, de-ndat’.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ