9 Belșug de pâine veți avea, Din rodul grâului în spic. Nu duceți lipsă de nimic. De fier, sunt pietrele pe care Țara ce o primiți, le are. Din munții ei – de bună seamă – O să puteți scoate aramă.
Iată că eu m-am străduit Și-astfel, din timp, am pregătit Mult aur. La o sută mii Talanți, e el. Vreau să mai știi, Cum că argintul adunat – Care-n talanți e măsurat – E la un milion. Aramă, Am adunat. De bună seamă, Fier, am mai strâns, cari – cântărit – Nu poate fi. Am pregătit Lemne de cedru-n număr mare Și pietre multe-apoi, la care Ai să adaugi – negreșit – Atât cât va fi trebuit. Cu ceea ce am adunat, În urmă fi-va înălțat Un sfânt lăcaș al Domnului, O Casă a Numelui Lui.
Fier – din belșug – a pregătit Din care-apoi a făurit Cuie cu care se prindeau Aripile ce le aveau Ușile Templului. Apoi, A mai făcut și scoabe noi. A adunat – de bună seamă – Pe lângă fier, multă aramă. Atât de multă ea era, Căci nu se putea număra.
Când veți mânca pe săturate, Bucatele ei minunate, Să binecuvântați, mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Fiindcă țara cea bogată V-a fost, de către Domnul, dată.
Când Iosua a zis apoi, Că pot să plece înapoi, Întâi i-a binecuvântat Și-n urmă a adăugat: „Cu mari averi, acuma, voi Vă veți întoarce înapoi. Turmele care vă-nsoțesc, Nenumărate se vădesc. Ați dobândit – de bună seamă – Argint, fier, aur și aramă. Multă îmbrăcăminte-apoi – De la vrăjmași – ați mai strâns voi. Cu-ai voștri frați, să împărțiți Preda pe care-o stăpâniți.”
În țară, când o să intrați, Aveți peste-un popor să dați, Care trăiește fără teamă. Dar Dumnezeu – de bună seamă – Țara aceea, va avea, Nouă, acuma, să ne-o dea, În stăpânire. Să plecăm, Îndată, și să ne-așezăm Acolo, căci de toate sânt: Tot ce se află, pe pământ.”