Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 8:8 - Biblia în versuri 2014

8 În țară-i grâu, orz și smochini, Rodii și vie și măslini Și miere. De asemenea,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 o țară cu grâu și cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii, cu măslini și cu miere,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Aceea este o țară cu grâu și cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii, cu ulei și cu miere.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii; țară cu măslini pentru untdelemn și cu miere;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii; țară cu măslini și cu miere;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 țară de grâu și de orz și de vii și de smochini și de rodii, țară de măslini și de miere,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 8:8
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Își va lega, de vrejul viței, Măgarul. Mânzul măgăriței, De cel mai bun butuc aflat În sânul viei, e legat; Hainele-n vin – fără-doială – Întotdeauna, și le spală. În sângele de struguri dat, Mantaua își va fi spălat.


Cei doi pătrunseră în casă, Căci negustori de grâu s-au dat. Apoi, când s-au apropiat De Iș-Boșet, ei l-au lovit, În pântec, iar el a murit. În urmă, ei s-au strecurat Afară, și-astfel, au scăpat.


Iar Solomon, precum i-a zis, Multă merinde i-a trimis: La douăzeci de mii erau Corii de grâu care plecau Către Hiram, pentru-al său lemn. Ia mai trimis și untdelemn Care, în cori, s-a ridicat La douăzeci. Ăst dar s-a dat An după an, necontenit, Cât Solomon a-mpărățit.


La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Veți avea vie și smochini, Ulei și miere și măslini. Acolo, voi o să trăiți, Mereu, și nu o să muriți. Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia înșelați, Căci doar vă amăgește când O să îl auziți zicând: „Al nostru Domn ne ocrotește! Domnul, mereu, ne izbăvește!”


Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.


Cu grâul cel mai bun, mereu, L-aș fi hrănit – atuncea – Eu, Iar după-aceea – mai mult încă – Cu miere-l săturam, din stâncă.


În acea zi, orice bucată De loc, în care au să fie O mie de butuci de vie – Iar în argint se dovedește Că sicli-o mie prețuiește – Are să fie lepădat, Și astfel fi-va el lăsat În voia tufelor de spini, Umplut fiind de mărăcini.


„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.


Ei au să vină, pe furiș. Mânca-vor al tău seceriș Și pâinea ta și-ai tăi copii: Îți vor mânca fiice și fii. Au să-ți mănânce oi și boi, Smochini și via ta. Apoi, Prin ascuțișul sabiei, Cetățile-ți vor trece ei, Căci au să-ți fie nimicite Cetățile cele-ntărite De care mult te mai mândreai Și-n care-ncredrea-ți puneai.


Cu Iuda tu ai mai legat Negoț și ai făcut la fel – Pe urmă – și cu Israel. Îți dădeau grâu de la Minit. Turte și miere-ai mai primit; Și untdelemn ai căpătat Și leac alinător ți-au dat, După cum au găsit cu cale, În schimbul mărfurilor tale.


Ascultă glasul grâului, Glasul de must și untdelemn. Toate apoi, ca la un semn, Vor asculta de Izreel.


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.


Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor,


Apoi, în grabă, au trecut Până la valea minunată Care, Eșcol, a fost chemată. Din vie-acolo, au tăiat O ramură și au luat, Un strugure, cu ei apoi, Pe cari l-au dus tot câte doi. Mare fiind, când l-au cărat, Ei, de prăjini, s-au ajutat. Rodii, smochine au adus,


Douăsprezece coșuri – rase – Cu firmituri, au ridicat, Când sfârși gloata, de mâncat.


„Este, aici, un băiețel. Are cinci pâini, de orz – la el – Și doi pești; însă, ce sunt toate Aceste lucruri, pentru gloate?”


În țară, Domnul l-a suit, Iar Israelul a mâncat Rodul ce-a fost în câmp aflat. Ba și mai mult i-a dat El încă: Să sugă miere-apoi, din stâncă, Și untdelemn din acea care Fusese stânca cea mai tare.


Unt de la vaci, lapte de oi, Grăsimea mieilor apoi Și a berbecilor pe care, Pe-al său cuprins, Basanu-i are Și-apoi grăsimea țapilor Și-a grâului ogoarelor, Poporul a mai căpătat. Iar de băut, Domnul a dat, Vinul, pentru al Său popor, Cari sânge-i al strugurilor.


Israele s-asculți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Și caută să le-mplinești Ca, fericit, tu să trăiești Și-n număr, înmulțit, mereu, Să fii, de Domnul Dumnezeu, Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit Și-a zis că tu ai să primești O țară mare, ca-n povești. Lapte și miere curg în ea – În țara care-o vei avea.


Domnul, de mână, vă apucă, Și iată că o să vă ducă – O țară bună – să vă dea. Râuri și lacuri sunt în ea. Din munți și văi țâșnesc izvoare Cu apă îndestulătoare.


Belșug de pâine veți avea, Din rodul grâului în spic. Nu duceți lipsă de nimic. De fier, sunt pietrele pe care Țara ce o primiți, le are. Din munții ei – de bună seamă – O să puteți scoate aramă.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ