Deuteronom 8:2 - Biblia în versuri 2014

² Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Adu-ți aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin deșert în acești patruzeci de ani, ca să te smerească, să te pună la încercare, să cunoască ce este în inima ta și să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Amintește-ți de fiecare drum pe care Iahve – Dumnezeul tău – te-a condus prin deșert, în timpul acestor patruzeci de ani. El a procedat așa ca să te smerească, să te încerce și să cunoască ce este în inima ta – urmărind să vadă dacă vei accepta sau nu vei accepta să respecți poruncile Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Adu-ți aminte de tot drumul pe care Domnul Dumnezeul tău te-a făcut să mergi în acești patruzeci de ani în pustiu ca să te umilească și să te încerce, ca să cunoască ce este în inima ta: dacă păzești sau nu poruncile sale!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și adu‐ți aminte de toată calea pe care te‐a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în acești patruzeci de ani în pustie ca să te smerească, să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile lui sau nu.

Deuteronom 8:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 22:1

După această întâmplare, Domnul l-a pus la încercare Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse. Îndată, „Iată-mă” – răspunse Avram, iar Domnul a vorbit.

2 Cronici 32:31

Însă când a primit solia Din Babilon – de la cei cari Erau acolo cei mai mari – Prin care ei îl întrebară Despre minunile din țară, Domnul, de-ndat’, l-a părăsit, Căci să-l încerce a voit, Spre a cunoaște-n acest fel, Ce fel de inimă-avea el.

2 Cronici 33:12

Dar când a fost mai strâmtorat, Lui Dumnezeu el s-a rugat Și s-a smerit în fața Lui.

2 Cronici 33:19

Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.

Neemia 9:19

În îndurarea Ta cea mere, I-ai însoțit, fără-ncetare, Când prin pustiu, al Tău popor A rătăcit. Stâlpul de nor, Pe timpul zilei, l-a-nsoțit Și-apoi, când seara a venit, Stâlpul de foc a luminat Calea pe care a umblat.

Iov 33:17

Învățături, căci ne ferește, În felu-acesta, de mândrie. Iată dar cum Dumnezeu știe Să ne abată de la rău, Cum sufletul omului Său,

Psalmi 103:2

Suflet al meu, tu – niciodată – Să nu uiți a Lui bunătate Și binefacerile toate, Ce ți le face Dumnezeu! Să-L binecuvintezi, mereu,

Psalmi 106:7

Când în Egipt au locuit, Părinții noști’ nu s-au gândit La semnele ce le făceai Și la-ndurarea ce-o aveai Față de ei. Răuvoitor, Precum și neascultător – La Marea Roșie aflat – Poporul nost’ s-a aratat.

Psalmi 136:16

Pe-Acel care, cu măiestrie, Și-a dus poporul prin pustie, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Psalmi 77:11

Dar tot voi lăuda, mereu, Lucrările Domnului meu, Căci iau aminte, bunăoară, La ceea ce, odinioară, El a făcut. Sunt cunoscute Minunile, de El făcute.

Psalmi 81:7

Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.

Exodul 15:25

Moise, la Domnul, a strigat, Iar Dumnezeu i-a arătat Un lemn. Atunci, Moise s-a dus Și lemnu-acela l-a adus Și-apoi, în apă, l-a zvârlit, Iar apele s-au îndulcit. Legi și porunci, Domnul a dat, La tot poporul adunat În locu-acela, după care Și-a pus, poporul, la-ncercare.

Exodul 16:35

Timpul s-a scurs necontenit, Și-ntreg poporul s-a hrănit Cu mană – după cum se știe – Patru decenii, în pustie, Până sosit-a în Canaan, Precum avuse Domnu-n plan.

Exodul 16:4

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Pâine voi face – negreșit – Din cer, să ploaie, în pustie. Poporul va putea să vie, Să strângă pâine. Fiecare, Atât doar, cât nevoie are Pentru o zi, pâine s-adune. La încercare îi voi pune, În acest fel, și voi vedea, De merg sau nu, în legea Mea.

Exodul 20:20

Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”

Proverbe 17:3

Tava, argintul, limpezește; Cuptorul, aur, lămurește; Dar Cel ce-ncearcă, tot mereu Inima, este Dumnezeu.

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Ieremia 2:6

Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Езекиел 20:19

Eu sunt al vostru Dumnezeu. Umblați după cuvântul Meu, Așa precum am poruncit. Păziți ceea ce-am rânduit! Poruncile, Mi le-mpliniți!

Amos 2:10

Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.

Numeri 14:33

Ani patruzeci, de-acum ‘nainte, Copiii voștri – țineți minte – Vor rătăci doar în pustie, Până plătite au să fie Păcatele ce le-ați făcut, Până când voi veți fi căzut Morți în pustie, negreșit.

Luca 18:14

Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Ioan 2:25

De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.

Deuteronom 1:3

În anul patruzecilea, În luna a unsprezecea, În ziua-ntâi, din cursul ei, Moise-a transmis, către Evrei, Tot ceea ce a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.

Deuteronom 1:33

Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor.

Deuteronom 13:3

Să n-ascultați de el apoi; Pentru că Domnul Dumnezeu O să vă-ncerce, tot mereu, Să se convingă dacă știți, Din inimă, să Îl iubiți Și din tot sufletul, mereu.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Deuteronom 29:5

Totuși, El zice: „V-am purtat, Un timp foarte îndelungat – Care, în ani, dă patruzeci – Pe-ale pustiului poteci. Straiul ce l-ați avut pe voi Nu s-a-nvechit deloc; apoi Și încălțările purtate, La fel de noi, au fost păstrate.

Deuteronom 32:7

De vremuri vechi, să-ți amintești Și anii să îi socotești Prin oamenii care-au plecat, Ducându-se leat după leat. Să îl întrebi pe al tău tată, Căci el te va-nvăța, îndată. Dacă-ntrebări, tu le vei pune Bătrânilor, ei îți vor spune.

Deuteronom 7:18

Mulțimea lor nu te-nspăimânte; Ci tu să îți aduci aminte, De tot ceea ce le-a făcut – Lucruri pe care le-ai văzut – Domnul atunci, Egiptului, Precum și Faraonului.

Deuteronom 8:16

Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.

Iacov 1:3

Ca unii care știți apoi, Cum că, credința arătată, Prin ele, vă este-ncercată, Mărindu-vă, prin încercare, Puterea voastră, de răbdare.

Iacov 4:10

Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.

1 Petru 1:7

Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –

Revelația 2:23

Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.

Judecători 2:22

Astfel, prin ele, negreșit, Am să îl pun, fără-ncetare, Pe Israel, la încercare, Căci vreau să știu dacă urmează – Sau dacă se îndepărtează – De calea Mea. Voi ști astfel, Dacă se va purta la fel, Precum părinții s-au purtat Când, calea Mea, au căutat.”

Judecători 3:4

De-aceste neamuri, S-a slujit Domnul atunci, căci a voit Ca să îl pună la-ncercare, Pe Israel, fără-ncetare, Prin ele, pentru a vedea Dacă poporul va ținea Poruncile care-au fost date Prin Moise-n vremuri depărtate, De către El, părinților Ce i-a avut acest popor.