Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 8:18 - Biblia în versuri 2014

18 Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Să-ți aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El este Cel Ce-ți dă putere să faci avere, ca să întărească astfel legământul pe care l-a jurat strămoșilor tăi, așa cum se poate vedea în ziua aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Ci să îți amintești de Dumnezeul tău care se numește Iahve; pentru că El este Cel care îți dă energia să îți însușești aceste bogății, ca să îți confirme astfel că respectă legământul ratificat cu strămoșii tăi prin jurământ – așa cum (poți vedea că) face astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci el ți-a dat putere să dobândești bunăstarea, ca să întărească alianța pe care a jurat-o părinților voștri, cum este astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Ci să‐ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău că el este acela care‐ți dă putere să câștigi avere ca să întărească legământul său cu care a jurat părinților tăi ca astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 8:18
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din caprele cele cornute, Din oi, tot câte două sute; Din țapi, luat-a douăzeci Și tot atâți și din berbeci;


Tu ne dai slava, bogăția. Tu ai puterea și tăria, Iar mâna-Ți poate să mărească – Și-asemenea, să întărească – Acele lucruri care sânt În ceruri, sus, sau pe pământ.


Amația l-a întrebat Pe omul Domnului, de-ndat’: „Cu suta de talanți, cu care Eu am plătit oastea cea mare, Care din Israel îmi vine, Ce fac acuma? Cum e bine?” Omul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată că Domnul Cel de Sus – De care eu, mereu, ascult – Poate Să-ți dea cu mult mai mult.”


Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat. El este Stânca mea cea vie, Cari mă deprinde-n bătălie.


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.


Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”.


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Dar cred ei că, prin visul lor, Vor face ca al Meu popor Să-Mi uite Numele, vreodat’, Așa precum Mi l-au uitat Părinții lui, când au trăit, Căci Baalilor ei le-au slujit?


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Acuma iată, Domnului, Îi dau rodul pământului – Pe care-ntâi l-am adunat – Din locul pe cari mi l-ai dat Tu Doamne-n astă țară, mie. Acest prim rod, ți-l aduc Ție!” Să-l pui în fața Domnului Și-nchină-te-n ‘naintea Lui, Pentru că Domn și Dumnezeu Îți este și-ți va fi, mereu.


Case ce nu le-ai construit – Pline de bunuri – pentru care Tu n-ai făcut nici o lucrare, Puțuri cu ape-mbelșugate Cari nu de tine-au fost săpate, Vii și măslini buni de rodit Pe care nu tu i-ai sădit. Din ele, când tu vei gusta –


„Dacă asculți aste porunci Și le-mplinești, Domnul, atunci, Are să-Și țină legământul Și Își va împlini cuvântul Pe cari l-a spus părinților, Vorbind despre al tău popor. V-a arăta, fără-ncetare – Față de tine – îndurare, Așa precum El a jurat Că îți va face, când a stat Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.


Numai pentru că v-a iubit Și-n felu-acesta, El a vrut Ca jurământul Său, făcut Părinților – precum se știe – Acuma, împlinit să fie. De-aceea, El v-a scos afară, Din a robiei casă-amară – Din țara Faraonului – Doar prin puterea mâinii Lui.


„Poruncile, să le păziți Și tot mereu, să le-mpliniți, Ca fiecare să trăiască, Iar Domnul să vă înmulțească Și să luați în stăpânire, Țara, pe care, moștenire, Domnu-a jurat, părinților, Că o va da ăstui popor.


Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. Ei L-au uitat Pe Domnul cel adevărat, Slujind, în ăst fel, Baalilor Și tuturor idolilor.


Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Poporul care l-ai adus, E mult prea mult, acum când vreau, Pe Madian, ca să îl dau În mâna voastră. Nu cumva, Să se gândească cineva Și să se laude apoi – Când va fi gata ăst război – Zicând că „Numai mâna mea, Izbândă, a putut să-mi dea!”


Domnul înalță și coboară, El este Cel ce sărăcește, Precum și Cel ce-mbogățește.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ