Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 8:16 - Biblia în versuri 2014

16 Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 El ți-a dat să mănânci în deșert mană, de care strămoșii tăi n-au știut, ca să te smerească și să te pună la încercare, iar la urmă să-ți facă bine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 El ți-a dat să mănânci în deșert mana pe care nu au cunoscut-o părinții tăi – ca să te smerească și să te testeze, intenționând ca apoi să îți facă bine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 și care te-a hrănit în pustiu cu mana pe care nu o cunoșteau părinții tăi, ca să te umilească și să te încerce, ca să-ți facă bine până la sfârșit!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 și care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce și să-ți facă bine apoi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 care te‐a hrănit în pustie cu mana pe care n‐au cunoscut‐o părinții tăi, ca să te smerească și să te cerce ca să‐ți facă bine la sfârșit

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 8:16
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

După această întâmplare, Domnul l-a pus la încercare Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse. Îndată, „Iată-mă” – răspunse Avram, iar Domnul a vorbit.


Însă când a primit solia Din Babilon – de la cei cari Erau acolo cei mai mari – Prin care ei îl întrebară Despre minunile din țară, Domnul, de-ndat’, l-a părăsit, Căci să-l încerce a voit, Spre a cunoaște-n acest fel, Ce fel de inimă-avea el.


Iov de la Domnu-a căpătat – Pentru-ale lui bune purtări – Noian de binecuvântări, Mai mult ca-n primi ani de viață. Cu-n zâmbet blând pe a sa față, Bătrânul Iov, acum, privea Averea-i mare, căci avea Patrusprezece mii de oi, Cămile șase mii, iar boi, Perechi o mie – numărat – La care s-au adăugat O mie măgărițe; iar Pe lângă bogății, drept dar,


Tu ești milos și-ndurător, Ești bun și binefăcător. Învață-mă, necontenit, Ceea ce ai orânduit!


Moise, la Domnul, a strigat, Iar Dumnezeu i-a arătat Un lemn. Atunci, Moise s-a dus Și lemnu-acela l-a adus Și-apoi, în apă, l-a zvârlit, Iar apele s-au îndulcit. Legi și porunci, Domnul a dat, La tot poporul adunat În locu-acela, după care Și-a pus, poporul, la-ncercare.


Fiii lui Israel priveau Mirați, în jur, și se-ntrebau: „Ce e aceasta? Ce să fie?” „Pâinea pe care, în pustie, Domnul vi-o dă, cum v-a promis, Pe săturate” – Moise-a zis.


Un nume pentru acea hrană. De-atunci, a fost numită „mană”. Doar coriandrul, boabe, are, Cu forme asemănătoare Cu mana. Albă era ea, Iar gustul pe care-l avea, Asemeni e cu turta care – În aluat – și miere are.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Pâine voi face – negreșit – Din cer, să ploaie, în pustie. Poporul va putea să vie, Să strângă pâine. Fiecare, Atât doar, cât nevoie are Pentru o zi, pâine s-adune. La încercare îi voi pune, În acest fel, și voi vedea, De merg sau nu, în legea Mea.


Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”


Tava, argintul, limpezește; Cuptorul, aur, lămurește; Dar Cel ce-ncearcă, tot mereu Inima, este Dumnezeu.


Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


Să n-ascultați de el apoi; Pentru că Domnul Dumnezeu O să vă-ncerce, tot mereu, Să se convingă dacă știți, Din inimă, să Îl iubiți Și din tot sufletul, mereu.


Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.


Astfel, de Domnu-ați fost smeriți, Ați fost lăsați să suferiți De foame și-apoi, v-a hrănit, Cu mana care a venit Din cer – pe cari n-ați cunoscut-o Și nici părinții n-au știut-o – Pentru ca voi să învățați Și să fiți bine-ncredințați Precum că omul nu trăiește Cu pâine doar, ci viețuiește Cu orice lucru – negreșit – Din gura Domnului, ieșit.


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ