Deuteronom 7:25 - Biblia în versuri 201425 Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească25 Să ardeți în foc chipurile cioplite ale zeilor lor. Să nu poftești argintul și aurul de pe ei și să nu le iei pentru tine, ca nu cumva să ajungă o capcană pentru tine, fiindcă acestea sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeul tău. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201825 Să ardeți în foc statuile zeilor lor. Să nu îți dorești însușirea argintului și a aurului din care au fost făcute aceste imagini; și să nu le iei pentru tine, ca să nu îți devină o capcană; pentru că acestea sunt lucruri oribile pentru Dumnezeul tău numit Iahve. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202025 Idolii dumnezeilor lor să-i ardeți în foc; să nu poftești argintul și aurul de pe ei ca să le iei pentru tine, ca să nu cazi în cursă din cauza lor, întrucât ele sunt un lucru abominábil înaintea Domnului Dumnezeului tău! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu25 Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți în foc. Să nu poftești și să nu iei pentru tine argintul și aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă, căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193125 Să ardeți în foc chipurile cioplite ale dumnezeilor lor; să nu poftești aurul și argintul care este pe ele, nici să nu‐l iei pentru tine ca nu cumva să te prinzi în cursă prin ele, căci este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Deuteronom 7:25
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Moise răspunse-n acest fel: „Locul nu este potrivit Să facem cum ai poruncit, Căci urâciune-s pentru voi, Ceea ce vom aduce noi, Ca jertfă, pentru Dumnezeu. Și-atuncea dar, mă întreb eu, Pentru ceea ce noi jertfim, Oare, uciși, nu o să fim? Căci înc-odată vreau ați spune, Că pentru voi sunt urâciune Jertfele noastre. După mine,
Altarele, să le surpați; Stâlpi idolești să dărâmați; De-asemenea, în orice loc, Copacii ardeți-i în foc Atuncea când o să aflați Că sunt, la idoli, închinați. Mai trebuie-a fi nimicite Și chipurile ce-s cioplite, Care, în țară, se găsesc Și-alți dumnezei închipuiesc. Să faceți astfel, ca să piară Numele lor, din acea țară.”
Întreaga pradă, să o iei Și-n urmă, în mijlocul ei – Adică în piața care Se află-n acea așezare – Să o aduci și-n acel loc, Ai să o arzi pe toată-n foc. În fața Domnului – cu ea – Ai să mai arzi de-asemenea, Toată cetatea ceea, până Când un morman o să rămână, De dărmături și niciodată, Nu va mai fi ea, ridicată.
Câștigul unei curve, voi Să nu-l aduceți Domnului Ca să-l lăsați în casa Lui. De-asemenea, nici prețul care E obținut dintr-o vânzare A unui câine, nu-l luați Ca Domnului, apoi, să-l dați. Să nu-i lăsați, stăpânului – Ca din vânzarea câinelui, Cu banii strânși – s-aibă putință De-a-și împlini o juruință. Aste câștiguri, îți pot spune Că nu-s decât o urâciune – Și tot așa vor fi mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”
„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce și-a turnat Un chip – sau cel ce a-ndrăznit Să-și făurească chip cioplit – Căci urâciuni vor fi mereu Pentru al nostru Dumnezeu, Un lucru care a ieșit Din mâini de meșter și pitit A fost apoi, în loc ascuns!” Poporu-ntreg să dea răspuns: Prin „Amin!”, el să întărească Blestemul ce-o să se rostească.
Israel a păcătuit – Prin ceea ce a săvârșit – Față de Domnul, cu privire La lucrul dat spre nimicire. Astfel, Acan – acela care, Pe Carmi, ca părinte-l are, Apoi pe Zabdi și-n sfârșit Și pe Zerah, fiind venit Din a lui Iuda seminție – Aprinse-a Domnului mânie, Peste întregul Israel, Căci ascunsese, pentru el, Lucruri de care avea știre Că date-s pentru nimicire.
În prada de cari aveam știre Că dată e spre nimicire, O mantie, eu am văzut – De la Șinear; ea mi-a plăcut Și am luat-o. Am aflat Argint apoi, și l-am luat – Cam două sute sicli-avea. Am mai găsit, de-asemenea, Și o tăblie minunată, Care, din aur, e lucrată, Iar greutatea ce-o avea, Cincizeci de sicli cântărea. Pe toate-acestea, le-am poftit. Deci le-am luat și le-am dosit, În cortul meu. Ascunse sânt, În al său mijloc, în pământ. Acolo-s lucrurile-acele, Și-argintul este pus sub ele.”
ကြော်ငြာတွေ