Deuteronom 7:2 - Biblia în versuri 20142 Când Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea – Și le vei bate – tu să știi Ca fără milă-atunci, să fii. Să le zdrobești – făr’ ‘osebire – Pe toate, cu desăvârșire. Cu cei care în țară sânt, Să nu închei vreun legământ. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 când Domnul, Dumnezeul tău, ți le va da și le vei învinge, să le dai spre nimicire cu totul. Să nu închei legământ cu ele și să nu arăți bunăvoință față de ele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 Când Iahve – Dumnezeul tău – ți le va da și le vei învinge, să le distrugi total. Să nu ratifici niciun legământ cu ele și nici să nu îți fie milă de ele! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 când Domnul Dumnezeul tău îi va pune înaintea ta, să-i lovești și să-i nimicești, să nu faci alianță cu ei și să nu ai milă de ei! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 când Domnul Dumnezeul tău ți le va da în mâini și le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire, să nu închei legământ cu ele și să n-ai milă de ele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19312 și când ți le va da Domnul Dumnezeul tău înaintea ta și le vei bate, atunci să le pierzi cu desăvârșire: să nu faci legământ cu ele și să nu te înduri de ele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
David, la sine, i-a chemat Pe cei din Gabaon, de-ndat’. – Gabaoniții nu erau Israeliți, dar locuiau, În Israel; ei, negreșit, O rămășiță s-au vădit, Din neamul Amoriților. Tot al lui Israel popor, Cu legământ, a fost legat De ei, că îi va fi lăsat În pace ca să viețuiască Și-n Israel să locuiască. Însă ăst legământ făcut, De Saul nu a fost ținut, Căci mare râvnă-avuse el Atât față de Israel, Cât și de Iuda, totodat’. De-aceea fost-a încălcat Ăst legământ ce s-a făcut, Iar Domnului nu I-a plăcut. –
Văzând bunăvoința lui, Mult, Ben-Hadad s-a minunat Și-n acest fel a cuvântat: „Tu te-ai purtat cu bunătate. Astfel, cetățile luate De al meu tată – cu război – De la al tău, vreau, înapoi Să-ți fie date. Să le ai În stăpânire. Să îți tai Ulițe prin Damasc, mereu, Precum făcut-a tatăl meu Când în Samaria s-a dus.” Ahab l-a ascultat și-a spus: „Am să te las liber și-apoi, Un legământ vom face noi.” Pe urmă, l-a eliberat Și-un legământ au încheiat.
Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.
Căci al tău Domn și Dumnezeu, În tabără, va fi mereu, Pentru ca să te ocrotească Și pentru ca să-i dăruiască Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta. De-aceea, îți va arăta Tabăra, sfântă și curată, Ca să nu vadă, niciodată, Domnul, nimic nepotrivit Și necurat, ca părăsit Să nu fii tu, de Dumnezeu, Ci El, cu voi, să stea mereu.”
Oastea lui Iosua apoi, Către Macheda, înapoi, S-a-ntors și toți oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. Nu a scăpat Nici al Machedei împărat. N-a avut nimenea scăpare: Toți au pierit, cu mic, cu mare. Cu cel ce fost-a împărat Peste Macheda, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.
Domnul, în mâna lor, a dat Cetatea, iar oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. N-a fost cruțat Nici chiar al Libnei împărat. N-a avut nimenea scăpare, Ci a pierit orice suflare. Toate ființele aflate, Pe vremea ‘ceea, în cetate, Lovite-au fost și au pierit Cu mic cu mare, negreșit. Cu cel ce fost-a împărat Atunci, la Libna, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.
Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.
Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.