Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 7:17 - Biblia în versuri 2014

17 Poate că-n inimă vei spune: „Cum pot eu oare, a mă pune Cu neamurile-acestea cari, Pe lângă mine, sunt mai mari? Cum pot eu, să le izgonesc, Din țara pe care-o primesc?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Poate că vei zice în inima ta: «Națiunile acestea sunt mai numeroase decât mine! Cum voi putea să le alung?».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Poate că veți zice în inimile voastre: «Aceste popoare au o populație mai mare decât a noastră! Oare cum vom putea să le alungăm?»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dacă vei zice în inima ta: «Popoarele acestea sunt mai mari decât mine: cum voi putea să le izgonesc?»!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dacă vei zice în inima ta: Aceste neamuri sunt mai mari decât mine, cum voi putea să le alung?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 7:17
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În a ta inimă ai spus: „Mă voi sui în ceruri, sus! Am să-mi pun jilțul de domnie Acolo, căci voiesc să fie Deasupra stelelor pe care, În mână, Dumnezeu le are. Muntele dumnezeilor – Muntele adunării lor – În miazănoapte-mi va da mie, Un loc care al meu să fie.


Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”


Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”


Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.


Prin vorbele ce le-au rostit Atuncea, ei au înnegrit, În fața-ntregului popor, Țara ce le-a fost dată lor. „Țara pe care am văzut-o” – Ziseră ei – „și-am străbătut-o Când fost-am să o iscodim, Ajuns-am ca să ne gândim Că îi mănâncă pe acei Cari sunt locuitorii ei. Oamenii, de pe-al ei pământ, Doar de statură-naltă sânt.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Să nu te temi, căci negreșit, Îi dau în mâna ta: pe el Și tot poporul lui astfel. Cu ei, fă precum cu Sihon – Cari locuit-a la Hesbon – Când, peste Amoriți, ședea Și, peste ei, împărățea.


Luați dar, țara-n stăpânire, Căci e a voastră moștenire. Ea e moșia ce-o primiți. Intrați în ea, s-o locuiți!


Gândul, le-a cunoscut Iisus, Și-un copilaș, El le-a adus:


Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”


Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.


Poate că-n inimă, gândești: „Cum poți ca să deosebești Cuvântul ce s-a auzit, Cari nu-i, de Dumnezeu, rostit?”


Să nu ziceți, cumva, apoi – În inimă – precum că voi, Prin brațul vostru încercat, Aste averi, le-ați căpătat, Puterea lui fiind cea care Aduce bogăție mare.


Dar voi, cu toții, ați văzut Ceea ce Domnul le-a făcut, Mereu, dușmanilor pe care A noastră seminție-i are. Convins sunt că pricepeți voi, Că a luptat El, pentru noi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ