Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 7:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în țara înspre care mergi ca s-o iei în stăpânire și va alunga dinaintea ta multe națiuni – pe hitiți, pe ghirgașiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți, șapte națiuni mai mari și mai puternice decât tine –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeul tău care se numește Iahve te va duce în țara spre care mergi ca să o iei în proprietate; și va alunga multe popoare, ca să vii tu în locul lor. Acestea sunt: hitiții, ghirgasiții, amoriții, canaaniții, periziții, hiviții și iebusiți – cele șapte etnii mai numeroase și care îți sunt superioare în ce privește forța (de apărare).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în țara spre care mergi ca s-o iei în stăpânire și va alunga dinaintea ta popoare multe: pe hetéi, pe ghergheséi, pe amoréi, pe canaaneéni, pe ferezéi, pe hevéi și pe iebuséi – șapte popoare mai mari și mai puternice decât tine –,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara în care vei intra și o vei lua în stăpânire și va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiți, pe ghirgasiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și pe iebusiți, șapte neamuri mai mari la număr și mai puternice decât tine,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Când te va aduce Domnul Dumnezeul tău în țara în care intri ca s‐o stăpânești, și va smulge dinaintea ta multe neamuri: pe hetit, și pe ghirgasit, și pe amorit, și pe cananit, și pe ferezit, și pe hevit, și pe iebusit, șapte neamuri mai mari și mai tari decât tine,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 7:1
35 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.


Pe Iebusiți, pe Amoriți Și-asemenea pe Ghirgasiți;


Toți cei rămași dintre Hetiți, Dintre Heviți, dintre-Amoriți, Din rândul Feresiților, Precum și-al Iebusiților – Cari nu erau din Israel,


După ce lucrul s-a sfârșit, Toți căpitanii au venit, La mine și au cuvântat: „Ascultă dar, ce s-a-ntâmplat: Întreg poporul Israel – Și preoți și Leviți cu el – Să știi că nu s-au despărțit De oamenii ce-au locuit În aste țări, ci au făcut Doar urâciuni, cum au văzut La neamul Canaaniților, Precum și al Hetiților. Făcut-au ca și Fereziții, Ca Iebusiții și-Amoniții, Ca neamul Moabiților, Sau cel al Amoriților. Ceea ce în Egipt văzură, Să știi dar, că și ei făcură.


Am mai văzut niște Iudei, Care-și luaseră femei Azdodiene, Amonite Și de asemeni Moabite.


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


Mărimea măreției Tale, Îi spulberă din a Ta cale, Pe toți cei cari vrăjmași Îți sânt, Când îi trântești Tu, la pământ. Mânia-Ți se dezlănțuiește Și-ndată, ea îi mistuiește, Ca pe o trestie uscată.


Viespi bondărești am să trimit. Acestea vor fi izgonit Hetiții, din ‘naintea ta. Nici Canaaniți nu vor sta, Căci și ei fi-vor fugăriți Atunci, alături de Heviți.


Să nu faci legământ cu ei Și nici cu ai lor dumnezei!


În țara ta, nu vor ședea, Ca nu cumva-mpotriva Mea Ei să te facă să greșești – Adică să păcătuiești. Căci de slujești alți dumnezei, Ai fi la fel precum sunt ei. Dacă la tine îi vei ține, Vor fi o cursă, pentru tine.”


În față-ți, voi trimite Eu – În țară – pe îngerul Meu, Să-i izgonească pe Hetiți, Pe Canaaniți și Amoriți Și pe Heviții care sânt, Acuma, pe al ei pământ. Am să-i alung pe Feresiți Și-ntregul neam de Iebusiți.


Eu sunt Acel care apoi, Vă voi călăuzi, pe voi, Spre țara ‘ceea minunată, Cari am jurat că va fi dată În stăpânire, lui Avram, Isac, Iacov și al lor neam. Veți stăpâni acel pământ, Cum am promis. Eu, Domnul sânt!”


„Atuncea când o să intrați În Canaan, când o să stați În țara de cari aveți știre Că vă voi da-o-n stăpânire, De cumva întâmpla-se-va, Pe-o casă, să trimit, cumva, O rană care se vădește A fi de lepră, trebuiește


Pământul ei e locuit, La miazăzi de-Amaleciți; Sunt Iebusiți și Amoriți Care, pe munte, locuiesc; De-asemenea, se mai găsesc În acea țară Canaaniții Cari, împreună cu Hetiții, Sunt așezați pe lângă mare, Precum și pe câmpia care Se-ntinde-n lungul râului Cari este al Iordanului.”


Pe-ai voștri fii, însă apoi, Pe-aceia despre care voi, „De jaf” ați spus că au să fie, Eu îi voi face ca să vie În țara ce v-am dăruit-o, Pe care ați nesocotit-o.


După ce El a nimicit Șapte popoare, cari erau În calea lor, căci locuiau Chiar în Canaan, al nost’ popor A moștenit pământul lor, Cari, patru veacuri jumătate, Roade le-a dat, îmbelșugate.


Când veți lua în stăpânire Țara pe care, moștenire, Domnul vi-o dă, pe-al ei pământ, Să știți că două locuri sânt: Locul dintâi, cu toți îl știm – E muntele zis Garizim. Acolo, binecuvântarea, Să o rostească adunarea. Al doilea loc, este știut Și el; Vă este cunoscut Drept muntele Ebal. În el – Pe vârful muntelui acel – Blestemul, trebuie să știți Ca, doar acolo, să-l rostiți.


„Când, cu vrăjmașii voștri, voi Aveți ca să purtați război Și veți vedea mulți cai și care Și un popor cu mult mai mare Decât al vost’, să n-aveți teamă, Căci Dumnezeu – de bună seamă – Va fi cu voi, neîncetat, Căci Domnul v-a eliberat Din al Egiptului ținut.


Dar în cetățile pe care Poporul astei țări le are – Țară pe cari, în stăpânire, Domnul ți-o dă, ca moștenire – Nu vei lăsa nici o suflare De viață-ntre-ale lor hotare.


Eu am să-l duc pe-acest popor – Cum am jurat părinților – În țara pe-al cărei pământ Doar lapte și cu miere sânt. El va mânca, pe săturate, Din roadele cele bogate Și se va îngrășa apoi. Se va întoarce înapoi, Spre a urma alți dumnezei Și pentru a-i sluji pe ei. Pe Mine-au să Mă părăsească Și au ca să nesocotească Toate poruncile ce sânt Cuprinse-n al Meu legământ.


Chiar Dumnezeu te va petrece De-acuma. Înaintea ta – În frunte – al tău Domn va sta. Pe neamurile care sânt În țara ta – pe-al tău pământ – Domnul o să le nimicească Și-n urmă, o să-ți dăruiască Țara aceea-n stăpânire, Ca să îți fie moștenire.


Din fața ta, a izgonit Mari neamuri, și ți-a dăruit Țara în care locuiau, Pe care ei o stăpâneau.


„Porunci și legi, eu v-am adus Și rânduieli, precum a spus Domnul să fac. Să ascultați Tot ce vă spun și să-nvățați Ca toate să le împliniți, În țara care-o s-o primiți.


„Iată că Dumnezeul tău Nu-Și va călca cuvântul Său, Ci te va duce – cum a zis – În țara care a promis Părinților tăi – cum se știe – Că dăruită-ți va fi ție. El, cu Avram, a povestit Și cu Isac a mai vorbit Și-apoi cu Iacov. Le-a promis Că îți dă țara cea de vis. Vei stăpâni cetăți mai mari – Multe și bune – dar pe cari Tu nici măcar nu le-ai zidit,


Acum, Domnul îl izgonește Pe-al tău vrăjmaș – cari locuiește În țara ‘ceea minunată – Spre a-mplini ce-a spus odată.


De-acolo, El ne-a scos pe noi, Și-aicea ne-a adus apoi, Exact așa precum a zis, Cum a jurat, când a promis Părinților, c-o să ne dea Țara, să locuim în ea.


„Israele, ascultă-acum: Astăzi, pornești din nou la drum. Peste Iordan, ai să pășești Și-acolo ai să stăpânești Peste popoare mult mai mari Decât ești tu și mult mai tari, Având cetățile zidite Până la cer și întărite.


Să știi că Dumnezeu va sta, El Însuși, înaintea ta. Va fi un foc mistuitor Care, pe-al lui Anac popor, În fața ta, o să-l smerească Și are să îl izgonească, Iar tu-l vei pierde, negreșit, Așa cum Domnul a vorbit.


Când Domnul o să-i izgonească Din față-ți și-o să-i nimicească, Să nu cumva să te trezești – În inima ta – să vorbești, Gândind că „Domnul o să-mi dea, Doar pentru bunătatea mea, Țara aceasta-n stăpânire”, Căci iată, eu îți dau de știre Că, pentru a lor răutate, Popoarele sunt alungate.


La întreg neamul Canaanit Care ședea la asfințit, La Amoriți și la Hetiți, De-asemenea la Fereziți, Apoi la neamul Iebusit Care în munți a locuit Și-n urmă-apoi Heviților Cari își aveau ținutul lor La poalele Hermonului – În Mițpa – chiar în fața lui.


Peste Iordan, voi ați trecut, La Ierihon. Cum v-au văzut, Locuitorii s-au unit Și-n contra voastră au pornit. Atuncea, Eu, pe Amoriți, Pe Fereziți și Canaaniți, Cu tot neamul Hetiților, Cu cel al Ghirgasiților, Cu tot poporul Iebusit Și cu întreg neamul Hevit, În mâna voastră i-am lăsat.


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ