Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, atât tu, cât și fiii și nepoții tăi, în toate zilele vieții tale, păzind toate hotărârile și poruncile pe care ți le dau, și ca să ai viață lungă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Și astfel, să vă temeți de Dumnezeul vostru numit Iahve: atât voi, cât și fiii și nepoții voștri, în toate zilele vieții voastre, conformându-vă tuturor deciziilor și poruncilor pe care eu vi le dau, ca să trăiți multe zile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzești toate hotărârile și toate poruncile sale pe care eu ți le dau, tu, fiul tău, fiul fiului tău, în toate zilele vieții tale și ca să ți se lungească zilele!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieții tale, tu, fiul tău și fiul fiului tău, toate legile și toate poruncile Lui pe care ți le dau și să ai zile multe.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzești toate așezămintele lui și poruncile lui pe care ți le poruncesc, tu și fiul tău și fiul fiului tău în toate zilele vieții tale și ca să ți se lungească zilele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 6:2
37 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


În felu-acesta, fiecare, Față de Tine, teamă are, Atâta timp cât viețuiește În țara ce o moștenește!


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.


Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Și am să-i dărui viață lungă. Cu ea, el fi-va săturat. Are să guste fericirea, Pentru că lui îi este dat Ca să primească mântuirea.”


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


În dreapta ei, e viață lungă, Iar bogăție – să-ți ajungă Și slavă ca de împărat – În stânga ține, ne-ncetat.


Prin mine, ți se înmulțesc Zilele vieții și-ți sporesc


Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,


Atunci, o cale vor avea Și-o inimă de-asemenea, Prin care va-nvăța oricine, Să aibă teamă-n veci, de Mine, Spre fericirea tuturor, Precum și a urmașilor.


Eu sunt al vostru Dumnezeu. Umblați după cuvântul Meu, Așa precum am poruncit. Păziți ceea ce-am rânduit! Poruncile, Mi le-mpliniți!


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Și zile multe să primiți, Trăind în pace, fericiți. Domnu-a jurat părinților Acestui neam, să le dea lor Și-urmașilor ce au să-i nască, Țara, ca să o stăpânească. Țara va fi a lor avere, Căci în ea curg lapte și miere.


Să mergeți după Dumnezeu, Temându-vă neîncetat, De El. Tot ceea ce v-a dat – Poruncile ce le primiți – Va trebui să le păziți. De glasul Lui să ascultați, De El să nu vă-ndepărtați, Ci-ntotdeauna să-I slujiți Șezând mereu, de El, lipiți.


Tu trebuie s-asculți, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu Și să-mplinești, cu scumpătate, Poruncile ce ți-au fost date.


Pe mamă, s-o eliberezi Și numai puii să-i păstrezi, Ca multe zile – de trăit – Să ai, în țară, fericit.


Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți,


Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”


Să v-amintiți de ziua-n care, A lui Israel adunare, În fața Domnului s-a dus – Chiar la Horeb – iar El mi-a spus: „Strânge acum, poporul Meu, În fața Mea, pentru că Eu, S-asculte vreau, să ia aminte, La ale Mele mari cuvinte, Ca să se teamă, tot mereu – Cât va trăi – de Dumnezeu.”


Păzește legea Domnului, Poruncile din partea Lui – Pe care vi le-am dăruit – Să poți ajunge fericit Tu și ai tăi fii după tine, Ca totul să îți meargă bine Și zile multe să trăiești În țara pe care-o primești Azi, de la Domnul, ca să-ți fie, În stăpânire, pe vecie.”


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama – Vei dobândi, pe negândite, În lume, zile fericite, Iar anii vieții ți-i lungești, În țara care o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”


„Porunci și legi, eu v-am adus Și rânduieli, precum a spus Domnul să fac. Să ascultați Tot ce vă spun și să-nvățați Ca toate să le împliniți, În țara care-o s-o primiți.


Domnul ne-a poruncit atunci, Ca aste legi și-aste porunci, Neîncetat, să le păzim Și astfel, fericiți să fim. Teamă, va trebui, mereu, S-avem față de Dumnezeu, Iar El, în viață, ne va ține, Precum și azi face, vezi bine.


În minte, ți le-ntipărește Și fiilor tăi, le vorbește, Acasă când tu ai să fii, Când vei pleca-n călătorii, Sau când te culci să te-odihnești, Precum și-atunci când te trezești.


Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ