Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Numai ai grijă și veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău ca să nu uiți lucrurile pe care le-ai văzut cu ochii tăi și ca ele să nu se depărteze de inima ta, în toate zilele vieții tale. Fă cunoscute aceste lucruri copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Te previn: fii totuși vigilent și veghează cu atenție pentru sufletul tău; ca să nu uiți lucrurile pe care le-ai văzut cu ochii tăi. Să nu permiți ca ele să se depărteze de inima ta în vreuna dintre zilele vieții tale. Prezintă aceste lucruri copiilor și nepoților tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Numai fii atent la tine și păzește-ți cu grijă sufletul, ca să nu uiți lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi și ca să nu-ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale și să le transmiți fiilor tăi și fiilor fiilor tăi,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Numai păzește‐te și ferește‐ți sufletul bine, să nu uiți lucrurile pe care ți le‐au văzut ochii și să nu‐ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale, ci să le faci cunoscut fiilor tăi și fiilor fiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 4:9
47 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


Al Tău Cuvânt Îl voi avea Pus bine, în inima mea, Să nu ajung ca să greșesc Și-n contră-Ți să păcătuiesc!


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!


Fiului tău, să îi vorbești Și-asemeni, să-i mărturisești Și fiului fiului tău – Precum i-ai spus tatălui său – Tot ceea ce s-a petrecut, Cum M-am purtat și ce-am făcut Eu, în Egipt. Astfel, mereu, Veți ști cum că Domnul sunt Eu.”


Tot ce v-am spus Eu, să păziți. De-asemenea, să nu rostiți Numele altor dumnezei, Căci nu vreau să vorbiți de ei. Când gura voastră-o să vorbească, Numele lor, să nu-l rostească.”


Urmează al meu sfat, mereu: Ascultă-nvățătura mea, Nu lepăda de-asemenea, Cuvintele ce le-ai primit Când mama te-a povățuit!


Copile, dă-mi inima ta Și ochi-ți, când vor căuta, Găsească doar căile Mele Căci pline de plăcere-s ele!


Copile, să nu-ndepărtezi Tot ce ți-am spus, ci să păstrezi Învățătura ce ți-am dat, Sub ochii tăi, neîncetat! Păstrează, în a ta ființă, Înțelepciune, chibzuință!


Numai cel viu are să vie, Ca să Te laude, mereu, Așa precum fac, astăzi, eu. Tatăl face de cunoscut, Copiilor ce i-a avut, Credincioșia arătată De către Tine, Doamne. Iată


Cu toate că multe-ai văzut, Seamă de ele, n-ai ținut Urechi deschise ai vădit, Însă nimic n-ai auzit.


„Așa a zis Domnul: „Luați Seama la voi și nu purtați Poveri, în ziua de Sabat. Nu săvârșiți acest păcat, Iar în Ierusalim, apoi, Să nu intrați, cu ele, voi.


Luați seama, cum ascultați, Căci nu trebuie să uitați Că se va da celui ce are, Iar de la cel care nu are, Se ia și ce i se părea – În al său crez – că ar avea.”


Și voi părinți, să încercați Ca nu cumva să-ntărâtați, Copiii voștri, la mânie, Căci trebuie crescuți să fie, Doar în mustrarea Domnului, Și în învățătura Lui.


Și să le dați urmașilor. Copiilor, să le vorbiți De ele-atunci când o să fiți Acasă, ca ei să le știe. Când mergeți în călătorie, Când vă culcați, când vă treziți, De-asemenea, să le vorbiți.


„Iată ce legi și ce porunci, Va trebui ca voi – atunci, Neîncetat – să le păziți; Cu grijă, să le împliniți Și cu atenție, mereu, În țara pe cari, Dumnezeu Vi-o dă, cum a făgăduit, Cu-ai voști’ părinți, când a vorbit.


Pe timpul cât o să dureze Această sărbătoare mare, Să știi că nimeni voie n-are, A folosi pâine dospită. O săptămână împlinită, Se vor mânca, pe-ntinsul țării, Azimi – sau pâinea întristării – Căci din Egipt tu ai ieșit În grabă, când l-ai părăsit. Așa să faci, ca să ții minte Și să-ți aduci, mereu, aminte, De ziua când tu ai ieșit Din țara-n care-ai fost robit.


Legea aceasta, în ăst fel, Va fi lângă-mpăratu-acel, Să poată ca să o citească. Atât timp cât o să trăiască, Va învăța din ea, mereu, Că trebuie – de Dumnezeu – Teamă să aibă, să-I păzească Legea, precum și să-mplinească Tot ceea ce s-a poruncit.


Lucruri care ascunse sânt, Sunt ale Domnului Cel Sfânt – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Le ține, pentru El, mereu; Iar cele ce-s descoperite Sunt pentru noi, doar, dăruite, Pentru copiii ce-au să vie Pe urma noastră – pe vecie – Spre a-mplini și-a înțelege Cuvântul scris, în astă lege.”


Scrieți acum, astă cântare. Pe-a lui Israel adunare S-o învățați s-o cânte-apoi. Astfel, o să o puneți voi, În gura-ntregului popor Și martoră-mpotriva lor Astă cântare o să-Mi fie – De-aceea, trebuie s-o știe.


El i-a vorbit, în acest fel: „Puneți, în inimi, fiecare, Toate cuvintele pe care Vă jur azi să le-mpărtășiți Și-n urmă, să le porunciți, Urmașilor, să le păzească Și ne-ncetat, să împlinească Toate poruncile pe care, Cuprinse-n ea, legea le are.


Să v-amintiți de ziua-n care, A lui Israel adunare, În fața Domnului s-a dus – Chiar la Horeb – iar El mi-a spus: „Strânge acum, poporul Meu, În fața Mea, pentru că Eu, S-asculte vreau, să ia aminte, La ale Mele mari cuvinte, Ca să se teamă, tot mereu – Cât va trăi – de Dumnezeu.”


Pentru că voi nu L-ați zărit, Pe Dumnezeu, când v-a vorbit Aflat în para focului, Pe muntele Horebului, Vegheați mereu – atenți să fiți – Și sufletul să vi-l păziți,


Atenți să fiți! Vegheați mereu, Și nu uitați de Dumnezeu, De legământul Său, pe care, El – cu întreaga adunare A fiilor lui Israel – L-a încheiat atunci. Astfel, Să nu vă faceți chip cioplit, Pentru că Domnul v-a oprit.


Și-ai să te saturi – nu uita De Domnul care te-a luat De mâini și te-a eliberat Din al Egiptului ținut – Din rob, El, liber, te-a făcut.


Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.


Când vei ajunge întrebat, De fiul tău, „Ce-a însemnat Învățăturile aceste? Dar cu aceste legi, ce este? Și ce e cu aste porunci Date de Domnul nost’?”, atunci,


În minte, ți le-ntipărește Și fiilor tăi, le vorbește, Acasă când tu ai să fii, Când vei pleca-n călătorii, Sau când te culci să te-odihnești, Precum și-atunci când te trezești.


Să nu uitați – cumva – apoi, De Dumnezeul vostru, voi, Încât să nu Îi împliniți Poruncile ce le primiți, Și legi și rânduieli pe care Azi vi le dau, la fiecare.


Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;


„Cu-atât mai mult – zic eu apoi – Că trebuie-a ne ține noi, De-aceste lucruri – negreșit – Pe care-acum, le-am auzit, Să nu ajungem – iubiți frați – De ele-a fi îndepărtați.


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Astfel, credința ce-o avea, Cu faptele se-nlănțuia; Fiind, prin ele, dovedită, Ea a ajuns desăvârșită.


De-aceea-ți spunem: „Orișicine Cari nu va asculta de tine – De tot ce vei fi poruncit – Cu moartea, fi-va pedepsit! Te-mbărbătează, te-ntărește Și-n fruntea noastră, te pornește!”


La al vost’ suflet să vegheați Și-aminte, ne-ncetat, luați La el, ca astfel, voi, mereu, Să Îl iubiți, pe Dumnezeu.


El a vorbit poporului: „Când au să-ntrebe-ai voștri prunci, „Ce-s aste pietre?”, voi – atunci –


Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.


Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. Ei L-au uitat Pe Domnul cel adevărat, Slujind, în ăst fel, Baalilor Și tuturor idolilor.


Israeliții au uitat De Domnul care i-a scăpat Din mâinile vrăjmașilor Ce se aflau în jurul lor.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ