Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 4:34 - Biblia în versuri 2014

34 A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

34 A existat vreodată vreun dumnezeu care să ia o națiune din mijlocul altei națiuni, prin încercări, prin semne și minuni, prin război, cu mână tare, cu braț puternic și cu fapte de temut, mărețe, așa cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt, înaintea ochilor tăi?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 A existat vreodată vreun (dumne)zeu care să ia un popor din mijlocul altui popor prin încercări, prin minuni, prin război, cu mână care acționează în mare forță, cu braț întins și cu o mare teroare – așa cum a făcut cu voi Iahve – Dumnezeul vostru – în Egipt, sub privirile voastre?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-și ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică și braț întins, cu fapte mari înfricoșătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voștri?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Sau a încercat Dumnezeu să vină să‐și ia un neam din mijlocul unui neam, prin încercări, prin semne și prin minuni și prin război și cu mână tare și cu braț întins și cu înfricoșări mari, ca toate cele ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru pentru voi în Egipt înaintea ochilor tăi?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 4:34
35 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe Cel cari brațul Și-a întins Și cu-a Sa mână l-a cuprins, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


„Cine e Cel, astfel, chemat? Cine este Acel pe care, Drept Împărat, slava Îl are?” Domnul Cel tare, negreșit, Viteaz în lupte dovedit.


Domnul – minuni – a săvârșit, Ai lor părinți când au trăit, Când în Egipt ei se găseau Și-n câmpul lui Țoan ședeau.


Astfel, mânat de un gând rău, A zis, către poporul său: „Priviți dar, la acest popor – Acela al copiilor Lui Israel! S-au înmulțit, Încât acum, au devenit Mai mulți, în număr, iar apoi, Se dovedesc mai tari ca noi.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată, acum ce am să-ți cer: Să îți ridici mâna, spre cer, Căci bezna grea se va întinde Și-ntreg Egiptul va cuprinde. Această beznă ce-o să vie, Atât de deasă o să fie, Că va putea fi pipăită.”


Văzându-l, toți slujbașii lui I-au zis lui Faraon apoi: „Dar cât timp, oare, pentru noi, Omul acesta se vădește, O pacoste? Îngăduiește, Mai bine-acum, poporului Să plece și Domnului lui Să Îi slujească, precum cere. Tu nu vezi că Egiptul piere?”


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


În ziua ‘ceea, negreșit Că Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel – pe-al Său popor – Din mâna Egiptenilor. Tot Israelul a zărit Cum Egiptenii au pierit, Și trupuri neînsuflețite, Pe malul mării, risipite.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


„Voi toți, acuma, ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Egiptului, cum v-am purtat Și cum, pe munte, v-am urcat, Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.


Tu vino-acum, pentru că Eu Te voi trimite înapoi, La Faraon, căci vreau apoi, Ca din acea robie-amară, Să scoți poporul Meu, afară. Pleci în Egipt! Pe Israel, Ai să îl scoți din locu-acel!”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc – Lui Faraon – să-i împietresc Inima-n zilele acele. Minunile, semnele Mele, Atunci au să se înmulțească.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.


Căci prin minuni și semne cari Grozave s-au vădit și mari, Pe Israel l-ai scos afară, Chiar de la Egipteni, din țară. Cu mână tare, l-ai cuprins Atunci când brațul Ți-ai întins.


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.


Nicicând dar, voi să nu uitați Că Domnul este slava noastră. El a făcut, în fața voastră, Mari lucruri și grozave, care Văzute-au fost de fiecare.


Să recunoști – ce n-au putut Ai tăi copii, căci n-au văzut – Pedepsele lui Dumnezeu, Mărimea mâinii Lui, mereu, Și brațul Său întins și tare,


Din mâna Egiptenilor, Domnul ne-a scos, prin brațu-I tare, Prin semne înfricoșătoare Și prin minuni nemaivăzute Ce doar de El pot fi făcute.


Mari încercări, voi ați privit, Minuni cum nu s-au pomenit Și semne multe, despre care, Vă spun: n-au fost nicicând sub soare.


Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”


Nimeni, apoi – de-asemenea – Nu poate ca alăturea A fi cu Moise, așezat, Căci nimeni nu s-a ridicat, Prin semne înspăimântătoare Făcute printr-o mână tare, Așa cum a făcut doar el, Față de-ntregul Israel.


Să-ți amintești, neîncetat, Că și tu, rob, ai fost aflat În al Egiptului ținut, Dar Domnul, liber, te-a făcut. Cu braț întins și mână tare, Din a Egiptului strâmtoare, Te-a scos afară, ți-a dat tihnă. Păzește-I ziua de odihnă Întotdeauna, negreșit, Așa precum a poruncit.


Tu să răspunzi, copilului: „Eram ai Faraonului Robi, în Egipt. Din a lui țară, Doar Dumnezeu ne-a scos afară.


Adu-ți aminte, ne-ncetat, De tot ceea ce s-a-ntâmplat, De-ale Egiptului cărări, De-acele multe încercări, De semne mari și minunate Ce ție ți-au fost arătate. Să-ți amintești, fără-ncetare, De mâna Domnului, cea tare, De brațul Său, mereu întins, Cu cari, de mână, El te-a prins Și din robia cea amară, Pe tine-apoi, te-a scos afară. Deci tu să nu ai nici o teamă, Căci Dumnezeu, de bună seamă, Va face, oricărui popor, La fel ca Egiptenilor.


Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”


Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.


Să vă smeriți voi, așadar, Sub mâna tare-a Domnului, Pentru ca El, la vremea Lui, Să vă înalțe, sus, apoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ