Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Pe voi însă, Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier, din Egipt, ca să fiți poporul moștenirii Lui, cum sunteți astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dar pe voi, Iahve v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier – din Egipt – ca să fiți poporul moștenirii Lui, așa cum sunteți astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dar pe voi Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului ca să-i fiți un popor de moștenire, cum este astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Dar pe voi, Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiți un popor pus deoparte, cum sunteți azi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Dar pe voi Domnul v‐a luat și v‐a scos din cuptorul de fier, din Egipt, ca să‐i fiți un popor moștenitor ca astăzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 4:20
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pentru că – iată – Israel E moștenirea Ta. Pe el, Din al Egiptului ținut, L-ai scos și liber l-ai făcut, Căci în Egipt el s-a aflat Ca-ntr-un cuptor din fier lucrat. Față de el, fără-ncetare, Arată-Ți a Ta îndurare!


Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Doamne, pe-ntreg poporul Tău, Îl mântuie de orice rău! La moștenirea Ta, veghează Mereu, și-o binecuvintează! În veci să fii al lor păstor, Precum și-al lor sprijinitor.


Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!


Atunci, fiii lui Israel, De Egipteni, au fost aduși Într-o robie aspră – puși


La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Vă iau, să fiți poporul Meu, Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt, Sunt Cel care vă slobozesc, Căci din Egipt vă izbăvesc, Din greul ce v-a apăsat Prin munca grea, ce vi s-a dat.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


Iată că Eu, încrezător, Te-am așezat într-un cuptor. Focul urgiei te-a-ncălzit, Însă argint nu te-am găsit.


Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.


În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!”


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,


Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.


Azi, Domnul ți-a mărturisit Că ești poporul rânduit A fi mereu al Domnului, Dacă păzești porunca Lui.


Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El.


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


În mare grabă, mers-am eu Și L-am rugat pe Dumnezeu: „Stăpâne Doamne, să-Ți oprești Mânia. Să nu nimicești Poporul Tău, pentru-a lui fire, Căci el Îți este moștenire. Pe el, Tu l-ai răscumpărat, Prin brațul Tău neînfricat. Din al Egiptului ținut, L-ai scos și, liber, l-ai făcut.


Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ