Deuteronom 4:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Din mijlocul flăcărilor, A auzit al vost’ popor, Glasul lui Dumnezeu, vorbind, Din muntele Horeb, venind; Însă, deși se auzea, Pe Domnul, nimeni nu-L vedea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Domnul v-a vorbit din mijlocul focului. Voi ați auzit sunetul cuvintelor, dar nu ați văzut nicio înfățișare, ci ați auzit doar un glas.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Iahve v-a vorbit din mijlocul focului. Voi ați constatat cu ce sunete au fost pronunțate cuvintele Sale. Nu ați văzut nicio imagine (a unei ființe); ci ați auzit doar o voce.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Domnul v-a vorbit din mijlocul focului, iar voi ați auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-ați văzut nicio înfățișare: ați auzit doar un glas.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Și Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut niciun chip, ci ați auzit doar un glas.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și Domnul v‐a vorbit din mijlocul focului: ați auzit glasul cuvintelor, dar n‐ați văzut nicio înfățișare, ați auzit numai un glas.

Deuteronom 4:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Exodul 19:9

Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.

Exodul 20:22

Iar Dumnezeu a cuvântat: „Tu să vorbești, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Voi toți, acum, v-ați dumirit Cum că din ceruri v-am vorbit.

Isaia 30:21

Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”

Isaia 40:18

Cu cine vreți, pe Dumnezeu, Să Îl asemănați, mereu? Cu cine, oare, încercați, Pe El, să Îl asemănați?

Isaia 40:3

Strigă un glas: „Să vă grăbiți, O cale să Îi pregătiți, Domnului nostru, în pustie! Să neteziți un drum! Să fie Făcut în loc uscat, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!

Isaia 40:6

Un glas a zis: „Strigă, mereu!” „Dar, ce anume, să strig eu?” – Am îndrăznit, de-am întrebat. Glasul, atunci, a cuvântat: „Asemeni ierbii, toate sânt Făpturile de pe pământ. Ca florile câmpiilor, Este și strălucirea lor.

Numeri 12:8

De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Matei 3:17

Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”

Matei 3:3

Aproape este!” El fusese Acela despre cari spusese Isaia-n a lui prorocie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, Și neteziți cărarea Lui!”

Deuteronom 10:4

Pe ele, Domnu-a scris, atunci – Ca la-nceput – zece porunci, Adică tot ce a vorbit, Când voi, la munte, ați venit Și-ați ascultat vorbirea Lui, Ieșind din para focului. Mi-a dat apoi, tablele-acele,

Deuteronom 4:11

Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.

Deuteronom 4:13

Domnul a dat, poporului, Acolo, legământul Lui, Ce cuprindea zece porunci, Pe cari va poruncit atunci, Să le păziți, neîncetat. Apoi, în piatră, le-a săpat.

Deuteronom 4:15

Pentru că voi nu L-ați zărit, Pe Dumnezeu, când v-a vorbit Aflat în para focului, Pe muntele Horebului, Vegheați mereu – atenți să fiți – Și sufletul să vi-l păziți,

Deuteronom 4:33

Vă-ntreb acuma, fraților: A fost, vreodată, un popor S-audă glasul Domnului, Vorbind din para focului – Așa precum L-ați auzit – Fără ca voi să fi murit?

Deuteronom 4:36

Din cer, glasul I-ai auzit Cum te-nvăța și ai zărit, Jos – pe pământ – focul Lui, mare, Arzând înflăcărat, din care, Cuvintele Lui au ieșit Și pentru tine au vorbit.

Deuteronom 5:22

Aceste vorbe, le-a rostit Domnul, când vouă va vorbit, Pe muntele Horebului, Șezând în para focului, Fiind, de nor, înconjurat Și-n neguri dese, îmbrăcat. Voi toți, atunci, ați auzit Cuvintele ce le-a rostit – N-a fost nimic adăugat. Totul în piatră-a fost săpat, Iar tablele acele-apoi, Mi le-a dat mie, pentru voi.

Deuteronom 5:4

Din flăcări, Domnul ne-a vorbit, Pe munte. Toți L-ați auzit.

Deuteronom 9:10

Mi-a dat tablele – cele două – Atunci, ca să vi le dau vouă. Degetul Domnului a scris, Pe table, ceea ce v-a zis El, de pe vârful muntelui – Vorbind din para focului – În ziua când v-ați adunat Și-n jurul muntelui, ați stat.

Coloseni 1:15

El a purtat chipul – mereu – Al Celui care-i Dumnezeu Înfricoșat și nevăzut. El este Cel dintâi născut, Din tot ceea ce s-a zidit.

Evrei 12:19

Și nici de sunetul cel tare, Pe care, trâmbița îl are, Și nici de glasul ce-a vorbit, Încât cei cari l-au auzit Cerut-au să nu mai vorbească,