Deuteronom 4:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Să v-amintiți de ziua-n care, A lui Israel adunare, În fața Domnului s-a dus – Chiar la Horeb – iar El mi-a spus: „Strânge acum, poporul Meu, În fața Mea, pentru că Eu, S-asculte vreau, să ia aminte, La ale Mele mari cuvinte, Ca să se teamă, tot mereu – Cât va trăi – de Dumnezeu.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ Adu-ți aminte de ziua în care ai stat în prezența Domnului, Dumnezeul tău, la Horeb, atunci când Domnul mi-a zis: «Strânge poporul la Mine ca să asculte cuvintele Mele și să învețe astfel, atât ei, cât și copiii lor, să se teamă de Mine în toate zilele pe care le vor trăi pe pământ».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Amintește-ți de ziua în care ai stat la Horeb în prezența Dumnezeului tău numit Iahve. Atunci Iahve mi-a zis: «Strânge poporul la Mine, ca să asculte cuvintele Mele; și astfel să învețe atât ei, cât și copiii lor, să se teamă de Mine în toate zilele pe care le vor trăi pe pământ!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ în ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău la Hóreb, când Domnul mi-a zis: «Adună poporul la mine, căci vreau să-i fac să audă cuvintele mele, ca să învețe să se teamă de mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să-i învețe și pe fiii lor».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să învețe și pe copiii lor să le păzească.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ În ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău în Horeb, când Domnul mi‐a zis: Adună‐mi poporul ca să‐l fac să audă cuvintele mele ca să le învețe, și să se teamă de mine în toate zilele cât vor trăi pe pământ și să facă pe copiii lor să le învețe.

Deuteronom 4:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 18:19

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”

Psalmi 145:4

Oricare neam, pe a lui cale, Laudă dea lucrării Tale, Vestind isprăvile pe cari Tu le-ai făcut, căci ele-s mari!

Exodul 19:1

A treia lună a venit, De când Israel a ieșit Din țara Egiptenilor. Atunci, ajunse-acel popor, Într-un pustiu, Sinai numit.

Exodul 19:11

A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.

Exodul 19:16

Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.

Exodul 19:9

Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.

Exodul 20:18

Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Exodul 20:20

Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”

Qohelet 12:13

Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,

Isaia 38:19

Numai cel viu are să vie, Ca să Te laude, mereu, Așa precum fac, astăzi, eu. Tatăl face de cunoscut, Copiilor ce i-a avut, Credincioșia arătată De către Tine, Doamne. Iată

Luca 1:50

Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde.

Deuteronom 11:19

Și să le dați urmașilor. Copiilor, să le vorbiți De ele-atunci când o să fiți Acasă, ca ei să le știe. Când mergeți în călătorie, Când vă culcați, când vă treziți, De-asemenea, să le vorbiți.

Deuteronom 12:1

„Iată ce legi și ce porunci, Va trebui ca voi – atunci, Neîncetat – să le păziți; Cu grijă, să le împliniți Și cu atenție, mereu, În țara pe cari, Dumnezeu Vi-o dă, cum a făgăduit, Cu-ai voști’ părinți, când a vorbit.

Deuteronom 14:23

Să stai în fața Domnului, În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege Să-Și pună-n el, Numele Său, Și să mănânci din rodul tău: Din zeciuiala grâului Și din a untdelemnului; Să bei din mustul dăruit Ca zeciuială, negreșit, Și să mănânci din cei pe care, Întâi născuți, turma-ți îi are Și-asemenea, cireada ta. În locu-acela, când vei sta, Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu, Tu să ai teamă, tot mereu.

Deuteronom 17:19

Legea aceasta, în ăst fel, Va fi lângă-mpăratu-acel, Să poată ca să o citească. Atât timp cât o să trăiască, Va învăța din ea, mereu, Că trebuie – de Dumnezeu – Teamă să aibă, să-I păzească Legea, precum și să-mplinească Tot ceea ce s-a poruncit.

Deuteronom 4:9

Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.

Deuteronom 5:2

Domnul, cu noi, a încheiat Un legământ, când ne-am aflat La muntele Horeb; iar voi

Deuteronom 5:29

O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!

Deuteronom 6:2

Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.

Deuteronom 6:7

În minte, ți le-ntipărește Și fiilor tăi, le vorbește, Acasă când tu ai să fii, Când vei pleca-n călătorii, Sau când te culci să te-odihnești, Precum și-atunci când te trezești.

Evrei 12:25

Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește

Revelația 19:5

Un glas s-a auzit să vie, Apoi, din jilțul de domnie, Care a zis: „Lui Dumnezeu, Să Îi dați laudă, mereu, Voi toți cari, ai Lui robi, sunteți Și cari, de El, teamă aveți! Să-L laude dar, fiecare, De la cel mic, la cel mai mare!”

1 Samuel 12:24

De Domnul, să vă temeți voi, Slujindu-L cu credincioșie – În vremea care o să vie – Din toată inima. Astfel, O să vedeți ce poate El Și ce putere – bunăoară – În fața voastră, desfășoară.