Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 32:8 - Biblia în versuri 2014

8 Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Când Dumnezeul Foarte Înalt le-a dat popoarelor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii oamenilor, El a stabilit limitele teritoriale ale acestora raportându-le la numărul fiilor lui Israel!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Când Cel Prea Înalt împărțea neamurilor moștenirea lor, când deosebea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 32:8
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din Canaan, au apărut Sidon și Het, și-a mai avut


Pe Eber, cel care-a avut Doi fii. Primul era Peleg, Al cărui nume, înțeleg, Că împărțirea definea – Pe-atunci pământul se-mpărțea. Fratele său era Ioctan,


Dodanim. Din ei au ieșit Popoarele ce-au locuit În țările neamurilor – Pe malul mării. Neamul lor, După ținut era-mpărțit Și după limba ce-au vorbit – După familiile lor, Din rândul semințiilor.


Țara Canaan, îți va fi dată, Căci moștenire, la-mpărțeală, Ea ți-a căzut, fără-ndoială.”


Căci ei primit-au astă țară Ca să o aibă-n stăpânire, Iar printre ei, n-avem de știre Că vreun străin s-ar fi aflat.


Iată că cerurile sânt Doar ale Lui, dar ăst pământ L-a dăruit El tuturor Feciorilor oamenilor.


Doar mulțumiri, lui Dumnezeu, Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat, Să împlinești ce I-ai jurat, Celui Prea-Nalt, precum vorbești.


Pe Cel Prea-Nalt, Îl laud eu, Pentru dreptatea arătată. Am să-I cânt Numele, mereu, Căci nu-am să tac eu, niciodată.


Ai pus hotarele ce sânt La capetele de pământ. Vară și iarnă ai gătit Și-n an, Tu le-ai statornicit.


Atuncea, zis-am către ei: „Cu toții sunteți dumnezei, Căci voi sunteți acei pe care Cel Prea Înalt, drept fii, Îi are.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


Tu, Doamne, cu adevărat, Ești – pe vecie – înălțat!


Mă voi sui, triumfător – Apoi – pe vârful norilor, Și am să fiu la fel și eu, Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”


Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


De-aceea, tu nu vei avea Pe nimenea care să ia Frânghia cea de măsurat Al sorțiului ce ți-a fost dat, Atunci, ‘naintea Domnului, În fața adunării Lui.”


Îl văd, din vârful stâncilor, Din culmile dealurilor; Acest popor cari se zărește, Foarte departe locuiește. Aflați dar, că ale lui ramuri, Nu sunt cuprinse între neamuri.


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,


Dar Cel Prea-nalt n-a locuit În ea, și nici nu locuiește În ceea ce omul zidește, Precum prorocul a vestit, Atuncea când a prorocit:


Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ