Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 32:52 - Biblia în versuri 2014

52 De-aceea, astăzi – țara lor – Din depărtare-o vei vedea, Dar tu nu vei intra, în ea.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

52 Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

52 Tu vei vedea de la distanță pământul promis, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

52 Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

52 Căci vei vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 32:52
7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnul, lui Moise, i-a mai spus: „Pe Abarim, pe munte, sus, Urcă-te-acuma și privește Țara pe care-o dăruiește Domnul, copiilor pe care Poporul Israel îi are.


Domnul, precum o știți prea bine, S-a supărat chiar și pe mine Din vina voastră și a zis: „În țara ce vi s-a promis, De-acum, nici tu nu vei putea, S-ajungi ca să pătrunzi în ea.


Urcă pe vârful muntelui – Pe Pisga – și, în jurul lui, Ochii apoi, să ți-i rotești Și-n patru vânturi, să privești: Către apus, spre răsărit, La miazăzi și negreșit, Spre miazănoapte. Vei vedea Țara, dar n-ai să intri-n ea. Peste Iordan, n-ai să pășești, Oricât de mult, tu îți dorești!


„Pe munte-acum, tu să te sui – Pe Abarim – pe vârful lui; Pe Nebo-apoi vei fi trecut, În al Moabului ținut. De sus, din vârful muntelui, Din fața Ierihonului, Spre Canaan, privește-n zare, Să vezi și tu țara pe care, Acum, în stăpânire, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.


Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.


Aceștia toți – dragii mei frați – Măcar că fost-au lăudați Pentru credință, n-au primit Ceea ce s-a făgăduit,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ