5 Cetățile-au fost întărite, Fiind, cu zid, împrejmuite. Porți mari, în ziduri, se aflau, Pe cari, zăvoare, se puneau. Erau în număr foarte mare Cetățile acelea care N-au fost prea tare întărite – N-au fost, cu zid, împrejmuite.
5 Aceste orașe erau fortificate cu ziduri înalte care aveau porți și zăvoare. Pe lângă acestea, existau și multe sate care nu erau înconjurate de ziduri.
Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.
La fel, Iudeii de la țară – Cei care locuiesc afară, Deci în cetăți ne-mprejmuite Cari nu-s cu ziduri întărite – Fac din a paisprezecea zi Din luna lui Adar, o zi De minunată sărbătoare Și-și trimit daruri fiecare.
Poporul care locuiește În țară, însă, se vădește A fi puternic. Toți sunt tari, Iar ale lor cetăți sunt mari Și-s întărite. Iată, noi, Pe-ai lui Anac feciori apoi, În acea țară i-am găsit.
Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”
Cetățile i le-am lovit – Pe toate-atunci le-am cucerit Și le-am luat în stăpânire; Șaizeci au fost – cum aveți știre. Am mai luat ținutu-Argob Și-ntreg Basanul, de la Og.
Le-am nimicit, făr’ ‘osebire, Pe toate, cu desăvârșire, Cum am făcut și cu Sihon – Cel care domn fost-a-n Hesbon. Cetăți am nimicit – atunci – Bărbați, femei, precum și prunci.
Tot prin credință, a căzut Și zidul pe cari l-a avut Cetatea Ierihonului, Pe când poporul Domnului, O săptămână încheiată, L-a ocolit. De-asemeni, iată,
Erau și niște șoareci care, De aur fost-au fiecare, Și cinci era numărul lor – La fel ca al cetăților Unde aflați erau cei cari, La Filisteni, erau mai mari. Unele fost-au construite, Fiind, cu ziduri, întărite; Dar altele, în schimb, n-aveau Ziduri care le-mprejmuiau. Lucrul acest e-adeverit De piatra ‘ceea – negreșit – Pe cari chivotu-au așezat, Când, de pe car, ei, jos, l-au dat. Și astăzi, piatra se găsește În locul care se numește „Câmpul lui Iosua”, și care E la Bet-Șemeș, la hotare.