Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 (Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

11 (Doar Og, regele Bașanului, mai rămăsese din neamul refaiților. Iată că patul lui, un pat de fier, se află la Raba, cetatea fiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coți și lățimea lui de patru coți, după cotul unui om.)

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Doar Og – regele Bașanului – mai rămăsese din tribul refaiților. Patul lui este unul de fier; și poate fi găsit la Raba – în orașul amoniților. Are o lungime de nouă coți; și o lățime de patru coți – conform (lungimii) cotului unui om.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 (Numai Og, regele din Basán, mai rămăsese din neamul refaímilor. Patul lui, un pat de fier, nu este oare la Rabá, [cetatea] fiilor lui Amón? Lungimea lui este de nouă coți și lățimea de patru coți, după cotul unui om).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiților. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coți, și lățimea, de patru coți, după cotul unui om.)

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 (Căci numai Og, împăratul Basanului, rămăsese din rămășița uriașilor: iată, patul său, pat de fier, nu este el oare în Raba copiilor lui Amon? Lungimea lui este de nouă coți și lărgimea lui de patru coți, după cotul unui om).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 3:11
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar în anul al paișpelea, Chedorlaomer mai avea Mulți împărați. El a pornit Și, pe Refaimi, el i-a zdrobit La Așterot-Carnaim; la Ham, Și-apoi la Șave-Chiriataim, El îi înfrânse pe Zuzimi Și întreg neamul de Emimi.


Să faci așa cum Eu îți spun, De vrei să iasă lucru bun. Lungimea, treisute de coți; Urmează-apoi ca să socoți Cincizeci de coți pentru lățime Și alți treizeci în înălțime.


În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.


Ioab, care a-mpresurat Cetatea Raba, a intrat În ea, gata să cucerească Cetatea cea împărătească.


Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”


Un drum pe care îl croiești, În așa fel să îl gândești, Ca sabia s-o poți abate Până la Raba, în cetate, Până la fiii cei pe care Amon, urmași, în lume-i are. La celălalt să te gândești Și-n așa fel să îl croiești, Încât când vine sabia, Să poată a ajunge ea Pân’ la cetatea întărită Care-i, Ierusalim, numită. Astă cetate îngâmfată, În Iuda, este așezată.


Iată, din Raba, face-voi, Ocol pentru cămile-apoi. Din țara fiilor pe care Poporul lui Amon o are, Voi face stână pentru oi. Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”


De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.


Și totuși, Eu am nimicit Poporul Amoriților Care ședea în calea lor, Ai cărui oameni se vădeau Că precum cedri-nalți erau, Iar în putere fost-au tari, Asemenea unor stejari. Iată că Eu le-am nimicit Roadele ce le-au dobândit, Din vârf și pân’ la rădăcină, Distrugerea fiind deplină.


Și au trecut drept Refaimiți, Cum și-Anachimi-au fost numiți; Doar Moabiții îi numeau Emimi, când despre ei, vorbeau.


Această țară – precum știm – Trece drept a lui Refaim, Căci înainte-a locuit, În ea, poporul Refaimit – Sau neamul Zamzumimilor, În graiul Amoniților.


Apoi, al doilea împărat, Ce-a fost învins, Og s-a chemat. El, în Basan, a stăpânit, Iar după neam, s-a dovedit Că pogora dintr-un popor Din stirpea Refaimiților, Fiind o ramură din cei Cari locuiseră-n Edrei Și în ținutul Aștarot.


Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit.


A măsurat zidul și, deci, Află o sută patruzeci Și patru coți, precum că are, După măsurătoarea care, De oameni, este folosită.


Atunci, din oastea cea pe care Neamul de Filisteni o are, Un om voinic s-a arătat Și-n vale a înaintat. Omul, din Gat, era venit Și Goliat a fost numit. El – de statură – era mare, Căci șase coți și-o palmă, are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ