Deuteronom 3:11 - Biblia în versuri 201411 (Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească11 (Doar Og, regele Bașanului, mai rămăsese din neamul refaiților. Iată că patul lui, un pat de fier, se află la Raba, cetatea fiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coți și lățimea lui de patru coți, după cotul unui om.) အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201811 Doar Og – regele Bașanului – mai rămăsese din tribul refaiților. Patul lui este unul de fier; și poate fi găsit la Raba – în orașul amoniților. Are o lungime de nouă coți; și o lățime de patru coți – conform (lungimii) cotului unui om. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202011 (Numai Og, regele din Basán, mai rămăsese din neamul refaímilor. Patul lui, un pat de fier, nu este oare la Rabá, [cetatea] fiilor lui Amón? Lungimea lui este de nouă coți și lățimea de patru coți, după cotul unui om). အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiților. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coți, și lățimea, de patru coți, după cotul unui om.) အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193111 (Căci numai Og, împăratul Basanului, rămăsese din rămășița uriașilor: iată, patul său, pat de fier, nu este el oare în Raba copiilor lui Amon? Lungimea lui este de nouă coți și lărgimea lui de patru coți, după cotul unui om). အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.
Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”
Un drum pe care îl croiești, În așa fel să îl gândești, Ca sabia s-o poți abate Până la Raba, în cetate, Până la fiii cei pe care Amon, urmași, în lume-i are. La celălalt să te gândești Și-n așa fel să îl croiești, Încât când vine sabia, Să poată a ajunge ea Pân’ la cetatea întărită Care-i, Ierusalim, numită. Astă cetate îngâmfată, În Iuda, este așezată.
Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit.