Deuteronom 26:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ După ce, coșul, îl va pune, Iei iar cuvântul și vei spune: „Avut-am tată Arameu, Care pribeag a fost, mereu, Încât ajuns-a, bunăoară, A fi aproape ca să moară. El, cu puțini inși, a venit Și în Egipt a locuit, Pentru o vreme, timp în care Ajunse a fi un neam mare Și în puteri s-a întărit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁵ Apoi să iei iarăși cuvântul înaintea Domnului, Dumnezeul tău, și să zici: «Tatăl meu era un arameu rătăcitor, care a coborât în Egipt împreună cu puțini oameni. Ei au locuit acolo și au devenit o națiune mare, puternică și numeroasă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Apoi să vorbești din nou înaintea Dumnezeului tău numit Iahve; și să zici: «Strămoșul meu era un arameu emigrant care a plecat spre Egipt împreună cu puțini oameni. Ei au locuit acolo și au devenit un popor mare, numeros și care ajunsese o forță (remarcabilă).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: «Tatăl meu era un arameu pribeag; a coborât în Egipt cu puțini oameni și a locuit acolo ca străin. Acolo a devenit un popor mare, puternic și numeros.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Apoi să iei iarăși cuvântul și să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: ‘Tatăl meu era un arameu pribeag, gata să piară; s-a coborât în Egipt cu puțini inși și s-a așezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic și mare la număr.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și să vorbești și să zici înaintea Domnului Dumnezeului tău: Tatăl meu era un arameu gata să fie pierdut și s‐a pogorât în Egipt cu puțini, și a stat vremelnic acolo, și acolo a ajuns un neam mare, tare și mult.

Deuteronom 26:5 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 12:2

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.

Geneza 24:4

Ai să te duci, în țara mea, La neamul meu. Să-mi juri, aș vrea!”

Geneza 25:20

Patru decenii a-mplinit, Atunci când s-a căsătorit. Rebeca e a lui soție. Ea, fiică-i e – precum se știe – Lui Betuel, zis Arameul, Ce-i frate cu Laban Evreul, Care ședea-n Padan-Aram. Toți erau rude cu Avram. Padan-Aramul cuprindea, Pe-atunci, Mesopotamia.

Geneza 27:41

Esau, o ură, a luat Pe Iacov, căci a căpătat, În locu-i, binecuvântare, Fiind deci, peste el, mai mare. În sinea sa, a cugetat: „Iată că s-a apropiat Ziua de bocet, pentru tata, Și am să-i dau, lui Iacov, plata. El va muri de mâna mea!”

Geneza 28:5

Iacov, de drum, s-a pregătit Și-apoi, așa cum a dorit Isac, plecă-n Padan-Aran, La a sa rudă – la Laban; Rebeca e soră cu el, Iar tatăl lor e Betuel. Doi fii, Rebeca-a dobândit: Esau și Iacov s-au numit.

Geneza 31:20

Chiar și de Iacov, înșelat, Pentru că nu l-a înștiințat

Geneza 31:24

Dar Dumnezeu S-a arătat, Pe când Laban era culcat, Și-n vis, astfel i-a poruncit: „Ferește-te! Nesocotit, Să nu fii, când îl vei vedea! Să nu îi spui vreo vorbă rea, Lui Iacov, când ai să-l găsești! Ai grijă dar, cum îi vorbești!”

Geneza 31:40

Ziua, muream de cald; apoi Noaptea, frigul mă pătrundea Și, din ochi, somnul îmi pierea.

Geneza 43:12

Încă ceva: să nu uitați, Argint să duceți, îndoit – Acela care l-ați găsit, În saci, și cel ce-i necesar, Să cumpărați merinde, iar. O fi greșeală – ce să-i faci? – De ați găsit argintu-n saci.

Geneza 45:11

Căci în Gosen, eu te primesc Și-acolo, am să te hrănesc. Foamea n-o să se potolească, Ci are ca să bântuiască Încă cinci ani, de-acum, la rând. Grăbește-te să vii curând! Numai așa, n-o să muriți Ci toți aveți ca să trăiți!”

Geneza 45:7

Dar Domnul m-a trimis, pe mine, Aici, ca-n vremea care vine, Să vă păstrați sămânța vie, În țară. Astfel, o să fie A voastră viață, izbăvită.

Geneza 46:27

Când au venit ei, căpătase, Doi fii, și Iosif. Erau deci, În număr, toți, la șaptezeci, Cei ce cu Iacov au pornit, Când în Egipt s-a stabilit.

Geneza 47:27

Deci în Gosen, au locuit Iacov și-ai săi. S-au înstărit Și mult, în număr, au crescut.

Geneza 47:4

Pentru un timp – să locuim Aici, fiindcă nu găsim Loc de pășune, pentru oi. Aflați că-n Canaan, la noi, O grea foamete bântuiește. Măria ta de-ngăduiește, Am vrea-n Egipt să ne oprim Și în Gosen să locuim.”

Exodul 1:12

Și-oricât de tare-i asupreau, Poporul tot s-a înmulțit, Până-n-tratât că s-a scârbit Egiptul, de neamul acel.

Exodul 1:5

Că sufletele ce-au ieșit Din coapsele lui Iacov, toate, Sunt șaptezeci, de se socoate. În acel timp îndepărtat, Iosif era-n Egipt plecat.

Exodul 1:7

Ai lui Israel fii sporiră În număr și se înmulțiră Atât de mult, de au umplut Al Egiptenilor ținut.

Osea 12:12

Odinioară, a fugit Iacov și s-a adăpostit Într-o câmpie, depărtată, Care, Aram, este chemată. S-a dus acolo ca să steie Și a slujit pentru-o femeie. Pentru-o femeie, Israel Turme-a păzit, în locu-acel.

Osea 12:13

Dar de la Egipteni din țară, Printr-un proroc l-a scos afară Domnul, pe neamul Israel Și prin proroc l-a păzit El.

Fapte 7:15

Și, în Egipt, s-a stabilit. Acolo el a și murit Și-apoi, și-ai noști’ părinți, la fel.

Deuteronom 1:10

Iată că Domnul v-a-nmulțit Și numărul poporului E ca stelele cerului.

Deuteronom 10:22

Părinții voști’ când au trecut În al Egiptului ținut – În care, robi ați fost voi prinși – Erau doar șaptezeci de inși. Dar Domnul vostru S-a-ngrijit Ca să sporiți, necontenit, Iar numărul poporului E ca stelele cerului.”

Deuteronom 26:4

Preotu-atuncea să îți ia Coșul pe care-l vei avea; Să-l pună-n fața Domnului, Acolo, la altarul Lui.

Deuteronom 7:7

Nu pentru numărul vost’ mare, V-a ales El, dintre popoare, Căci între ele, voi – vă zic – Sunteți poporul cel mai mic. Domnul, de voi, S-a alipit,