3 Dacă și-acest ultim bărbat – Cu care ea s-a măritat – O va urî, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și-apoi, s-o lase să se ducă. Dacă bărbatul, bunăoară – Din întâmplare – o să moară,
3 dacă al doilea soț o urăște, să-i scrie o carte de despărțire, să i-o dea în mână și s-o alunge din casa lui. Dar, dacă cel de-al doilea soț va muri,
3 Dacă și al doilea soț nu o mai iubește, să îi scrie un act de despărțire, să i-l dea în mână și să o lase să plece din casa lui. În cazul în care al doilea ei soț va muri (în timp ce ei erau împreună),
3 și dacă al doilea soț o urăște și-i scrie un act de despărțire și i-l dă în mână și o trimite din casa lui sau dacă moare al doilea soț care a luat-o de soție,
3 Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire și, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui sau dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă moare,
3 Și dacă al doilea bărbat o va urî și‐i va scrie o carte de despărțenie și i‐o va da în mână și o va da afară din casa lui sau dacă va muri al doilea bărbat care și‐a luat‐o de nevastă,
„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.
„Ba da, căci noi le știm pe toate! Moise a zis că soțul poate, Soția, să își părăsească, Dar, mai întâi, să-i dăruiască O carte, pentru despărțire – Deci, un înscris, spre-a lumii știre.”
„Atunci când întâmpla-se-va Să se însoare cineva, Cu o femeie, după care, În față-i, ea – trecere – n-are, Căci omul a descoperit, În ea, ceva nepotrivit Și rușinos, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și să o lase să se ducă Din casa lui, unde va vrea.
Atuncea, primul ei bărbat – Cel de la care a plecat – Nu va putea ca înapoi, Nevastă, să și-o ia apoi, Căci nu-i este îngăduit, Pentru că ea s-a pângărit, Iar acest lucru – vă pot spune – Că nu-i decât o urâciune – Și tot așa, va fi, mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”