Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 24:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Atunci când întâmpla-se-va Să se însoare cineva, Cu o femeie, după care, În față-i, ea – trecere – n-are, Căci omul a descoperit, În ea, ceva nepotrivit Și rușinos, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și să o lase să se ducă Din casa lui, unde va vrea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Când un bărbat se va căsători cu o femeie și, la un moment dat, ea nu va mai găsi bunăvoință înaintea lui, deoarece acesta a descoperit ceva rușinos la ea, când el îi va scrie o scrisoare de despărțire, i-o va da în mână și o va alunga din casa lui,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Se poate întâmpla ca un bărbat să se căsătorească cu o femeie; și după un timp, să nu mai fie agreată de el, pentru că a descoperit ceva rușinos la ea. Atunci să îi scrie un act de despărțire, pe care i-l va da apoi în mână; și astfel să îi dea ocazia să plece din casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când un bărbat ia o femeie și se căsătorește cu ea, dacă ea nu mai află har în ochii lui pentru că el a găsit la ea ceva nepotrivit, să-i scrie un act de despărțire, să i-l dea în mână și s-o trimită din casa lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea și s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire și, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Când cineva își ia o nevastă și se însoară cu ea va fi așa: dacă ea nu află har înaintea ochilor lui fiindcă a găsit în ea ceva urâcios, să‐i scrie o carte de despărțenie și să i‐o dea în mână și s‐o dea afară din casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 24:1
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Altă nevastă dacă-și ia Stăpânul, drept nu va avea Ca primei pe care o are, Să îi oprească din mâncare Și-asemeni, din îmbrăcăminte. Stăpânul ei să ia aminte, Că el este dator să știe Să îi dea dreptul de soție.


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


„Căci despărțirea Îmi e Mie, Urâtă, în căsătorie!” – Domnul a zis, Cel cari mereu, În Israel, e Dumnezeu. „Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie, Aceia cari cu silnicie Și-acoperă straiele lor” – A zis Domnul oștirilor. „Seamă luați și vă păziți! Necredincioși, voi să nu fiți!”


Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Atunci când se va fi-ntâmplat, Că față de al său bărbat, Necredincioasă se vădește Nevasta și păcătuiește;


Curată ea s-a dovedit Pentru că nu s-a pângărit, Nu va păți nimic, să știi, Și va putea avea copii.


Iosif – al ei soț – se ținea Neprihănit, și nu voia S-o rușineze. A ajuns Să vrea s-o lase, pe ascuns, Și-apoi – ce-o fi – va mai vedea.


Cel ce nevasta-și părăsește – Și ia pe alta – preacurvește. Acela care s-a-nsurat, Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.”


Dacă există un om care, Acasă, două soațe are, Iar el, pe una, se vadește Cum că mai mult o îndrăgește Și dacă întâmpla-se-va Că omul va avea, cumva, Copii născuți de-aste femei, Iar cel născut primu-ntre ei E al aceleia pe care – Soțul – nu o iubește tare,


„Cel care, soață, și-a luat – Iar după ce s-a-mpreunat Cu ea, ajunge de-o urăște,


Căci el, prin ceea ce-a vorbit, Unei fecioare-n Israel, Un nume rău i-a scos, astfel. De-aceea, fi-va osândit Și pus la plată, negreșit; O gloabă, în argint, să dea: O sută sicli deci, să-i ia. Această gloabă stabilită, Tatălui ei, va fi plătită. Pe fată-n urmă s-o primească, În casă, și să n-o gonească Apoi, nicicând, căci o să-i fie – Cât va trăi omul – soție.


Pentru păcatul săvârșit, Omul acel va fi silit Ca, în argint, să îl plătească Pe tatăl ei – să-i dăruiască Cincizeci de sicli – iar pe ea, El, de soție, să o ia; Va fi oprit să o gonească, Din casă, cât o să trăiască, Pentru că el, când a-ntâlnit-o, A prins-o și a necinstit-o.


Astfel, femeia va putea Ca soțul să și-l părăsească, Iar dacă are să-și găsească Un altul, se va mărita Și-n casa lui, apoi, va sta.


Dacă și-acest ultim bărbat – Cu care ea s-a măritat – O va urî, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și-apoi, s-o lase să se ducă. Dacă bărbatul, bunăoară – Din întâmplare – o să moară,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ