Deuteronom 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin deșertul acesta mare. În timpul acestor patruzeci de ani, Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n-ați dus lipsă de nimic.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ pentru că Dumnezeul vostru care se numește Iahve, a binecuvântat tot ce ați lucrat cu mâinile voastre. El cunoaște călătoria voastră prin acest mare deșert. În timpul acestor patruzeci de ani, Iahve – Cel care este Dumnezeul vostru – a fost cu voi; și nu v-a lipsit nimic din tot ce aveați nevoie.’»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în toată lucrarea mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în pustiul acesta mare. În acești patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine și nu ți-a lipsit nimic».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic.»’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Căci Domnul Dumnezeul tău te‐a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți‐a lipsit nimic.

Deuteronom 2:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 12:2

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.

Geneza 24:35

Să știți că Dumnezeu i-a dat, Pe-al vieții drum, neîncetat, Belșug de binecuvântări, Pentru-ale lui bune purtări. I-a dat oi, boi – bogății mari – Robi și cămile și măgari; Aur și-argint i-a dăruit, Iar ca să fie mulțumit

Geneza 26:12

Isac ogoru-a pregătit Și-a strâns recoltă, însutit. Domnul l-a binecuvântat,

Geneza 30:27

Laban i-a zis: „Te-am ascultat. De trecere am căpătat, Mai zăbovește – căci văd bine – Sunt binecuvântat, prin tine, De către Bunul Dumnezeu. Mai stai! Ascultă ce-ți spun eu:

Geneza 39:3

Stăpânul său a observat Că Dumnezeu e aplecat Asupra lui și că făcea Să-i iasă bine ce-ncepea.

Geneza 39:5

Domnul a binecuvântat Casa lui Potifar. I-a dat Belșug de binecuvântări – Peste întregile-i averi – Din pricina robului lui, Plăcut în fața Domnului.

Neemia 9:21

Au rătăcit, ani patruzeci, Pe-ale pustiului poteci, Însă nimic nu le-a lipsit. Straiul nu li s-a învechit, Iar talpa nu li s-a umflat.

Iov 23:10

El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 107:4

Pierduți atunci, și pribegeau La întâmplare, prin pustie, Pe căi de cari nimeni nu știe – Căci se vădiră neumblate – Și nu găseau nici o cetate În care să fi locuit.

Psalmi 31:7

Fă-mă să mă înveselesc, Căci să mă bucur – îmi doresc – De nesfârșita-Ți îndurare. Tu-mi știi ticăloșia-mi mare, Neliniștea care mereu Îmi macină sufletul meu,

Psalmi 90:17

Fie, asupra tuturor, Bunăvoința cea pe care Al nostru Dumnezeu o are! Să întărești necontenit Ceea ce noi am săvârșit. Da, să-ntărești – cum am cerut – Lucrările ce le-au făcut Mâinile noastre pieritoare, Cu multă trudă și răbdare!

Exodul 16:35

Timpul s-a scurs necontenit, Și-ntreg poporul s-a hrănit Cu mană – după cum se știe – Patru decenii, în pustie, Până sosit-a în Canaan, Precum avuse Domnu-n plan.

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Osea 13:5

Pe tine, Eu te-am cunoscut Când în pustie ai șezut. Erai într-un pământ uscat.

Amos 2:10

Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.

Numeri 1:1

Al doilea an abia sosise, De când Israelul ieșise Din al Egiptului ținut. Când luna-a doua a-nceput – În prima zi – precum se știe – În a Sinaiului pustie, Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Numeri 14:33

Ani patruzeci, de-acum ‘nainte, Copiii voștri – țineți minte – Vor rătăci doar în pustie, Până plătite au să fie Păcatele ce le-ați făcut, Până când voi veți fi căzut Morți în pustie, negreșit.

Numeri 14:34

Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.

Numeri 22:12

Către Balaam, Domnu-a vorbit: „Să nu te duci și, negreșit, Nu fă pe placul solilor. Să nu blestemi acel popor, Căci este binecuvântat.”

Numeri 32:13

Domnul se-aprinse de mânie. Patru decenii, prin pustie, A fost purtat, de către El Întreg neamul lui Israel, Până când cei ce au greșit – Cu întreg leatul – au pierit.

Luca 22:35

Apoi, și celorlalți, le-a zis: „Atuncea, când Eu v-am trimis, Spunându-vă să nu luați Pungi, traistă, și să nu purtați Încălțăminte, va lipsit Ceva?” „Nimic!” – ei s-au grăbit

Ioan 10:27

Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.

Deuteronom 1:19

„De la Horeb, noi am plecat Și spre pustiu, ne-am îndreptat. A mers astfel, al nost’ popor, La muntele-Amoriților, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când ne-a vorbit. Acel pustiu, noi l-am trecut – Grozav a fost, cum ați văzut – Dar pân’ la urmă-am reușit, La Cades-Barnea, de-am sosit.

Deuteronom 1:46

Și-astfel, la Cades voi ați stat – După înfrângerea-ndurată – O vreme foarte-ndelungată.”

Deuteronom 2:14

Drumul pe care l-am făcut, Din Cades-Barnea, prin pustiu, Pân-am ajuns, într-un târziu, La apa râului Zered – Așa precum cu toții cred – E lung. În ani, el a avut, Treizeci și opt, și a ținut Până bărbații de război, Pe rând, căzură, dintre voi, Așa cum Domnul a jurat Atuncea când a cuvântat.

Deuteronom 2:6

De la ei, hrană, când luați, Cu preț de-argint, s-o cumpărați. Chiar și la apa de băut, Dați – în argint – prețul cerut,

Deuteronom 29:4

Dar Domnul, minte, nu va dat Ca tot ceea ce s-a-ntâmplat Să înțelegeți; nu aveți Nici ochi cu care să vedeți; Și nici urechi de auzit, Voi, până astăzi, n-ați primit.

Deuteronom 29:5

Totuși, El zice: „V-am purtat, Un timp foarte îndelungat – Care, în ani, dă patruzeci – Pe-ale pustiului poteci. Straiul ce l-ați avut pe voi Nu s-a-nvechit deloc; apoi Și încălțările purtate, La fel de noi, au fost păstrate.

Iosua 5:6

Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.