Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 17:8 - Biblia în versuri 2014

8 „De-ți va fi greu, cumva, vreodată, Ca să rostești o judecată Asupra unei pricini care La un omor e privitoare, La ne-nțelegeri sau rănire – Iscând, astfel, nemulțumire Și ceartă în a ta cetate – Iată cum fi-vor rezolvate: Ai să te scoli și-ai să te sui Atunci, în fața Domnului, La locu-ales de Domnul tău Spre-a-Și așeza Numele Său.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Dacă ți se va părea prea greu de judecat o cauză cu privire la un omor, la o neînțelegere sau la o lovitură care aduce ceartă în cetățile tale, să te scoli și să te duci la locul pe care îl va alege Domnul, Dumnezeul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dacă vi se vor părea prea dificil de judecat unele cauze cum ar fi: o crimă, o neînțelegere sau o lovitură care produce ceartă în orașele voastre, să vă duceți la locul pe care îl va alege Dumnezeul vostru numit Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Când ți s-ar părea prea greu pentru tine un caz de judecată între sânge și sânge, între ceartă și ceartă, între lovitură și lovitură, cazuri de neînțelegere înăuntrul porților tale, să te ridici și să mergi la locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dacă ți se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînțelegere sau la o rănire și va da prilej la ceartă înăuntrul cetății tale, să te scoli și să te sui la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Când se va ivi o pricină prea grea pentru tine de judecat, între sânge și sânge, între ceartă și ceartă și între lovitură și lovitură, pricini de neînțelegeri înăuntrul porților tale, atunci să te scoli și să te sui la locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 17:8
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În fiecare zi, în zori, Mergea cu ai săi slujitori Și se-așeza pe drumul care Intra-n cetate – la intrare – Chiar lângă poartă. El vorbea Cu toată lumea ce voia Ca să ajungă la palat, La judecată, la-mpărat. Pe toți cei care au venit, El i-a chemat și le-a vorbit: „Din ce cetate ești?” – zicea, Iar după ce omu-i spunea: „Sunt din cutare seminție, Pe care, domnul meu o știe Că este a lui Israel”,


Iată-i pe cei – la sorți ieșiți – Din neamul de Iețehariți: Chenania, cu ai săi frați, Fuseseră-ntrebuințați, Pentru popor, ca dregători, Precum și ca judecători.


Moise a zis: „Poporul vine, În fața mea, căci vrea, prin mine, Să-I ceară sfat, lui Dumnezeu.


Oameni-acești-au împlinit Rolul lui Moise: judecau, Mereu, poporul și-aduceau Doar pricini grele-n fața lui. Nevoile poporului – Mărunte, mici și ne-nsemnate – De ei erau doar, judecate.


Un băț de o să folosească Stăpânul, ca să își lovească Un rob care-i la el aflat – Fie femeie sau bărbat – Dacă sub mână i-a murit, Stăpânul fi-va pedepsit.


Dacă se ceartă doi bărbați, Lovind – fiind încăierați – Pe o femeie-nsărcinată Care, din lovitura dată, Va naște făr’ ai fi venit Sorocul pentru zămislit – Și dacă, din acea lovire, Nu-i vine vreo nenorocire – Cei doi să fie pedepsiți. Ei trebuie a fi siliți, Atunci, o gloabă să plătească, Pe care o s-o stabilească Soțul celei ce-a fost lovită. Gloaba va trebui plătită După cum hotărăște cel Cari judecă în Israel.


Atuncea când un bou va-mpunge Un om, și-acesta va ajunge Să moară, din împunsătură, Tu vei lua astă măsură: Ucizi cu pietre bou-ndată, Iar carnea nu-i va fi mâncată. Stăpânul boului acel, Nu-i pedepsit, în nici un fel.


Dacă cumva, s-o fi-ntâmplând Că hoțul este prins spărgând, Iar omul care l-a găsit Pe hoț, de moarte l-a lovit, Nu se va face vinovat De-acel omor, ci e iertat.


Când acel hoț nu se găsește, Stăpânul casei trebuiește Să vină-n fața Domnului, Să spună că aproapelui, Din bunuri, el nu i-a furat Și că nu este vinovat.


În ne-nțelegeri, vor putea Să judece, în legea Mea. Ei vor păzi ce-am poruncit, Legile ce le-am rânduit, Sau sărbătorile lăsate Și sfintele Mele Sabate.


„Așa vorbește-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Du-te dar, până la preoți Și-n urmă să-i întrebi pe toți Asupra Legii. Fiecare Să îți răspundă la-ntrebare:


Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.


Să vă alegeți fiecare, Niște cetăți cari, de scăpare, Vor trebui, apoi, să fie. În ele, va putea să vie – Pentru a își găsi sălaș – Cel care este ucigaș, Adică – fără îndoială – E ucigaș, doar din greșeală.


Dacă un om, se nimerește, Cum că pe altul, îl lovește, Cu o unealtă-n fier lucrată, Iar cel lovit moare de-ndată, Acela care l-a lovit E ucigaș și, pedepsit, Cu moartea, trebuie să fie.


Să nu priviți, la cei ce vin, În fața voastră: nu cătați, La cei pe care-i judecați. Să-i ascultați pe fiecare – Și pe cel mic și pe cel mare. Atunci când judecați – vă zic – Să nu vă temeți de nimic, Pentru că numai Dumnezeu E Cel ce judecă, mereu, Făcând dreptate. Când aveți, Vreo pricină ce n-o puteți S-o dovediți cum se cuvine, Veniți și-aduceți-o la mine.”


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


Ci arderea ce o aduci, Va trebui ca să o duci În locu-anume stabilit De Dumnezeu, pentru jertfit, Care urmează ca să fie Ales doar, într-o seminție. Acolo, să-mplinești mereu, Tot ceea ce-ți voi spune eu.


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


Atunci cei doi împricinați Vor trebui înfățișați În urmă-n fața Domnului Și-a celor ce-s în slujba Lui – Adică a preoților Și a judecătorilor.


Legea aceasta, să se știe Că folosită o să fie De către ucigașul care A omorât din întâmplare, Adică făr’ să fi voit Și fără a-și fi dușmănit Aproapele, mai dinainte.


Atunci, preoții au să vie – Fiii lui Levi – ca să fie Aproape, căci, bine-nțeles, Pe-aceștia, Domnul i-a ales, Ca-n a Lui slujbă, să lucreze Și ca să binecuvinteze În Numele lui Dumnezeu Și pot a hotărî, mereu, În certurile izbucnite, Sau când sunt răni pricinuite.


„Atunci când întâmpla-se-va Că doi se vor certa, cumva – Iar ne-nțelegerea iscată Se cere a fi judecată – Pe cel ce e nevinovat, Să-l lași să plece, imediat; Dar vinovatul dovedit, Are să fie osândit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ