Deuteronom 17:3 - Biblia în versuri 20143 Poate că oamenii acei Sluji-vor altor dumnezei Și se vor închina la soare, La lună, sau la oastea care, Cerul întreg, l-a împânzit, Făcând cum nu v-am poruncit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească3 și care să meargă să slujească altor dumnezei și să se închine lor – la soare sau la lună, sau la toată armata cerurilor – lucru pe care eu nu l-am poruncit, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20183 Astfel, ar putea să se ducă să slujească altor (dumne)zei și să se închine lor. De exemplu, s-ar putea închina la soare ori la lună sau la oricare dintre celelalte corpuri cerești – contrar poruncii Mele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20203 mergând și slujind altor dumnezei, prosternându-se înaintea lor, fie că e soarele, fie luna sau orice altă oștire a cerurilor – ceea ce nu ți-a poruncit [Domnul] –, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 care să meargă după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, după Soare, Lună sau toată oștirea cerurilor, așa cum eu n-am poruncit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19313 și va merge și va sluji altor dumnezei și se va închina lor: fie soarelui, fie lunii sau la vreuna din oștirea cerurilor ceea ce n‐am poruncit; အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”
Locuri înalte, apoi – iată – În valea Ben-Hinom chemată Și la Tofet, ei au zidit, Unde – în urmă – au jertfit Pe-ale lor fiice și pe fii, Căci arși au fost ai lor copii. Lucrul acesta l-au făcut, Chiar dacă Eu nu l-am cerut. Astfel de lucruri, negreșit, Nicicând Eu nu am poruncit. Așa ceva nu se putea Să fi trecut prin mintea Mea.”
Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.
M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.