Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Poate-n cetățile pe care Ai să le locuiești tu, are Să se găsească un bărbat Sau o femeie ce-a călcat Ăst legământ al Domnului, Făcând doar rău în fața Lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Dacă se va găsi în mijlocul tău, într-una dintre cetățile tale, pe care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea ochilor Domnului, Dumnezeul tău, încălcând legământul Lui,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Este posibil ca în poporul vostru, în unul dintre orașele pe care vi le dă Iahve – Dumnezeul vostru –, un bărbat sau o femeie să facă ce este rău în relația cu Dumnezeul vostru numit Iahve, încălcând legământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Dacă s-ar găsi în mijlocul tău, în vreun loc pe care ți-l dă Domnul Dumnezeul tău înăuntrul porților tale, vreun bărbat sau vreo femeie care ar săvârși răul înaintea Domnului Dumnezeului tău, încălcând alianța sa,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetățile pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău și care să calce legământul Lui,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dacă se va afla în mijlocul tău în vreuna din porțile tale, pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului tău călcând legământul lui

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 17:2
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Pentru că ei n-au ascultat De Dumnezeul lor Cel Sfânt Călcând peste-al Său legământ. De-asemenea, n-au împlinit Poruncile ce le-au primit Prin Moise, robul Domnului, Ci au călcat porunca lui.


Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare, i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Un idol nou, cum a avut Pe vremea când Ahab ședea În Israel și-mpărățea. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.


Atuncea merit, ca măsură – Pentru păcatul săvârșit – Ca să fiu aspru pedepsit, Căci astfel de m-aș fi purtat, De Domnul m-aș fi lepădat!


Să fie omorât pe loc Cel care, cu un dobitoc, Se culcă, și e dovedit.


Pe cel care a îndrăznit S-aducă, altui dumnezeu, Jertfe – căci Domnul e, mereu, Singurul Domn de peste fire – Zdrobește-l, cu desăvârșire!”


Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”


Toți oamenii care-au călcat Poruncile ce le-am lăsat Și învoiala dată vouă, Tăind dar, un vițel în două, Trecând, în urmă, printre ele, Printre bucățile acele –


Ei te vor judeca de-ndată, Așa precum e judecată Femeia care-i dovedită A fi prea curvă și-i găsită Ucigătoare de copii. Asta ai să pățești, să știi! În jertfă sângeroasă, iată, Te voi preface de îndată. Vei fi o jertfă a urgiei Și-asemenea a geloziei.


Însă așa cum am văzut, Ei, legământul, l-au călcat. Felul în care s-au purtat E cel al omului de rând. De-aceea ei – atuncea când În felu-acesta s-au purtat – Necredincioși s-au arătat, Față de Domnul lor. Priviți!


„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Dacă un om, dintre cei care, Israelul, drept fii, îi are – Sau dacă un străin, din cei Care vor locui cu ei – Pe-un fiu al său, are să-l ia, Pentru Moloh ca să îl dea, Omul acela – negreșit – Cu moartea, fi-va pedepsit: Întreg poporul țării are, Cu pietre, ca să îl omoare.


Și dacă voi nesocotiți Și legile ce vi le-am dat, Dacă, urâți, neîncetat, Ceea ce Eu am rânduit Fără ca să fi împlinit Poruncile ce le-am dat Eu – Și rupeți legământul Meu –


În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.


Pe cel ce este vinovat – Fie femeie, sau bărbat – De astă faptă, să te duci Grabnic atunci și să-l aduci La porțile cetății tale Și-acolo, pentru ale sale Rele făcute, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Cu pietre – precum am mai zis – Omul acel va fi ucis.


Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.


Răspuns, atunci au să primească Și au ca să se lămurească: „Acest popor a părăsit Pe Domnul și-a nesocotit Cuvântul legământului, Pe care, Dumnezeul lui – Și al părinților ce-i are – L-a încheiat când, cu braț tare – El – din Egipt, l-a scos afară Dându-i în dar, această țară.


Eu am să-l duc pe-acest popor – Cum am jurat părinților – În țara pe-al cărei pământ Doar lapte și cu miere sânt. El va mânca, pe săturate, Din roadele cele bogate Și se va îngrășa apoi. Se va întoarce înapoi, Spre a urma alți dumnezei Și pentru a-i sluji pe ei. Pe Mine-au să Mă părăsească Și au ca să nesocotească Toate poruncile ce sânt Cuprinse-n al Meu legământ.


Atenți să fiți! Vegheați mereu, Și nu uitați de Dumnezeu, De legământul Său, pe care, El – cu întreaga adunare A fiilor lui Israel – L-a încheiat atunci. Astfel, Să nu vă faceți chip cioplit, Pentru că Domnul v-a oprit.


Acela care a călcat Legea lui Moise, de îndat’, Fără de milă e ucis, Pe vorbele care le-au zis Doi sau trei martori, negreșit.


Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”


Israel a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit, Căci legământul ce l-am dat, Nepăsător, el l-a călcat. Deși poporu-ntreg știa Că nu-i e-ngăduit să ia Din lucrurile rânduite A fi de flăcări nimicite, Totuși, el nu s-a sinchisit, Ci a furat și a mințit, Dosind, prin lucrurile lui, Cele-ale Ierihonului, De care avusese știre Că date sunt, spre nimicire.


Cei care fi-vor arătați, Prin sorți, precum că au luat Din lucrurile ce s-au dat Spre nimicire, să se știe Că arși vor trebui să fie, Cu tot ce au pe-acest pământ, Pentru că sfântul legământ, Al Domnului, l-au încălcat, Prin faptul că n-au ascultat Porunca, săvârșind astfel, O mișelie-n Israel.”


Văzând acestea, Domnul Sfânt, S-a mâniat pe Israel Și a vorbit, în acest fel: „Pentru că nu M-a ascultat Neamul acesta, și-a călcat Ceea ce Eu am poruncit Că trebuie a fi păzit – Adică legământul Meu, Pe care-l încheiasem Eu Cu-ai lor părinți – îl pedepsesc


Ioas luă cuvântu-apoi, Zicându-le: „Ce sunteți voi? Oare sunteți voi obligați, Pe Bal, ca să îl apărați? Voi trebuie dar, fraților, Ca să-i veniți în ajutor? Dacă cuteză cineva Și îl va apăra cumva, Pe Bal, acela – bunăoară – Până în zori, are să moară! Dacă e Baal vreun Dumnezeu, Singur, să-și apere, mereu, Pricina-n fața orișicui, Căci au surpat altarul lui!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ