Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 17:12 - Biblia în versuri 2014

12 Omul cel care, de mândrie, Oprit atunci are să fie De-a asculta cuvântul spus De preotul acolo pus Ca să-I slujească Domnului, Sau de-al judecătorului, Are să fie pedepsit, Pe loc, cu moartea, negreșit. Vei scoate răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul sau de judecătorul care este pus acolo să-L slujească pe Domnul, Dumnezeul tău, omul acela să moară. Să nimicești astfel răul din Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acel bărbat care din aroganță nu va asculta de preotul sau de judecătorul care este pus acolo să îl slujească pe Iahve care este Dumnezeul vostru, să fie omorât. Să distrugeți astfel răul din (poporul) Israel!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Omul care s-ar purta cu trufie, neascultând de preotul care stă acolo să-l slujească pe Domnul Dumnezeul tău sau [neascultând] de judecător, omul acela să moară! Să nimicești răul din Israél!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoți astfel răul din mijlocul lui Israel,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și bărbatul care s‐ar încumeta să n‐asculte de preotul care stă să slujească acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău sau de judecător, bărbatul acela să moară și să curăți răul din Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 17:12
30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei care nu îl ascultau Și în trei zile nu veneau, Urmau a fi dezmoșteniți De-averi și-n urmă, izgoniți Din adunarea fraților Robiei și din țara lor, Cum hotărâră toți cei cari, Peste popor erau mai mari Și al bătrânilor sobor.


Păzește, de asemenea, Pe robul Tău, de boala rea Cari numai din mândrie vine Și n-o lăsa ca peste mine Să poată pune stăpânire! Atuncea, în neprihănire, Am să trăiesc neîncetat, Fiind mereu nevinovat, Căci n-o să am păcate cari Să se vădească a fi mari.


Când batjocoritorului, Pedeapsa binemeritată Are să-i fie aplicată, Prostul devine om deștept; Iar când omului înțelept, Învățături au să se dea, Știință prostul o să ia.


Dar să nu certe nimenea, Pe altul și de-asemenea Nimeni să nu fi cutezat, Pe altul de a-l fi mustrat, Pentru că-ntregul tău popor Este asemenea celor Care – precum se dovedesc – Cu preoții doar, se sfădesc.


„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, În mod voit, se dovedește Că el, pe Domnul, Îl hulește. Veți șterge-atunci, ființa lui, Din mijlocul poporului,


Pentru că a nesocotit Cuvântul care l-a rostit Chiar Dumnezeu, și a călcat Poruncile pe cari le-a dat. Să-i dați pedeapsă, omului, Pentru nelegiuirea lui. Omul acela, negreșit, Are să fie nimicit.”


Dacă s-a întâmplat, cumva, Că nu va primit cineva – Nici vorba nu v-a ascultat – Ieșiți, atuncea, imediat, Din casa și cetatea ‘ceea. Veți scutura, după aceea, Praful de pe încălțăminte.


Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Pe cei ce Mă nesocotesc Și nu primesc cuvântul Meu, Nu am să îi osândesc Eu, Căci, să o facă, este cine: Cuvântul, Cel vestit de Mine, Acela se va dovedi Că-i Cel care-i va osândi, Când va fi ziua de apoi.


„Pe cei ce-i iertați, de păcate, Iertați vor fi – li se șterg toate; Dar celor căror le veți ține Păcatele, le vor rămâne.”


Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”


Eu v-am vestit cuvântul Lui, Dar împotriva Domnului, Atuncea voi v-ați răzvrătit Și-apoi, pe munte, v-ați suit.


În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu.


Să faci așa – de bună seamă – Ca tot poporul să se teamă Și ca să nu mai îndrăznească Nicicând apoi, să săvârșească Fapte de-acelea, socotite A fi, mereu, nelegiuite.”


Pe-acel prooroc sau visător, Să-l ștergeți din al vost’ popor. Cu moartea, fi-va pedepsit, Căci el, prin ceea ce-a vorbit, La răzvrătire a-ndemnat, Față de Cel ce v-a scăpat Din a Egiptului robie, Dorind – prin a lui vorbărie – Să vă abată, negreșit, De la ceea ce-a poruncit Domnul și de la calea Lui. Din mijlocul poporului, Să scoateți dar, răul acel, Să nu fiți ispitiți de el.”


„Dacă – mânat de un gând rău – Are să vină frate’ tău – Cari fiu îi este mamei tale – Sau dacă va găsi cu cale, Copila ce la tine crește Sau soața cari se odihnește La sânul tău, ori de-a venit Prietenul cel mai iubit, Și toți acești au să voiască, În taină, să te-ademenească, Spunându-ți: „Haidem să găsim Alți dumnezei și să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –


În felu-acesta, orice ins Va fi, de teamă-atunci, cuprins, Și nimeni – în popor aflat – N-o să mai fie îngâmfat.”


Asupra celui vinovat, Martorul trebuie chemat Pentru a fi întâiul care Ridică brațul să-l omoare. Abia apoi, va fi lovit De-ntreg poporul, negreșit. Astfel, vei scoate, orice rău, Din mijlocul neamului tău.”


Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Căci preotul a fost ales De Dumnezeu, bine-nțeles, Ca în Numele Domnului Să-I împlinească slujba Lui În toate zilele – și el, Și-apoi și fiii săi, la fel.


Să facă slujba Domnului, Acolo, în Numele Lui – La fel cu frații săi Leviți –


Cunoașteți ce v-am arătat Și ce învățături v-am dat, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


De-aceea, cel care-a călcat Aceste-nvățături apoi, Să afle dar, că nu pe noi – Pe oameni – ne-a nesocotit, Ci el, prin ce a făptuit, Pe Dumnezeu, se dovedește, Precum că Îl nesocotește, Adică pe Acela care V-a dat, Duh Sfânt, la fiecare.


Pe cei care păcătuiesc, Mustră-i, atunci când se găsesc Toți, laolaltă, adunați, Ca astfel, frică – ceilalți frați – Să aibă, și să ia aminte.


De-aceea-ți spunem: „Orișicine Cari nu va asculta de tine – De tot ce vei fi poruncit – Cu moartea, fi-va pedepsit! Te-mbărbătează, te-ntărește Și-n fruntea noastră, te pornește!”


Acum, pe oamenii stricați, Degrabă voi să îi luați, Să-i scoateți din cetate-afară, Pentru că trebuie să piară! Vom curăța, în acest fel, Răul aflat în Israel!” Dar oamenii acei pe care Neamul lui Beniamin îi are, N-au vrut s-asculte-n nici un fel, De frații lor, din Israel.


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ