Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 16:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cât pe pământ o să trăiești, Tu, Paștele, să le jertfești, În cinstea Domnului. Din oi, Să-I aduci jertfe, și din boi, În locul care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege, Ca Numele să Și-L așeze.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Să jertfești animalul de Paște în cinstea Domnului, Dumnezeul tău, din turmă sau din cireadă, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Să sacrificați de Paște în cinstea Dumnezeului vostru numit Iahve, un animal din turmele sau din cirezile voastre, în locul pe care îl va alege El ca să Își stabilească numele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Să jertfești Paștele pentru Domnul Dumnezeul tău, din oi și boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-și stabilească numele acolo!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Să jertfești Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului tău, jertfele tale de oi și boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Și așeze Numele acolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și să jertfești paștile Domnului Dumnezeului tău din turmă și din cireadă în locul pe care‐l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să facă să locuiască numele său acolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 16:2
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iosia a ieșit afară Și-a dat astă poruncă-n țară, Supușilor: „Vă pregătiți Ca Paștele să prăznuiți, În cinstea Domnului. Acum, Doresc să faceți toți, precum O cere legământul Lui, Înscris în cartea Domnului.”


Atuncea, Iosia a dat, Pentru poporul adunat De Paști acolo, țapi și miei: Treizeci de mii fuseră ei. De-asemenea, mai dete-apoi, Un număr de trei mii de boi. Aceste animale date De împărat, au fost luate Din propria lui avuție Și date-au fost, cu bucurie.


„Întreg poporul Israel Va prăznui, mereu, la fel, Paștele, cum am stabilit, Când este timpul potrivit.


Când praznicul a început, Toți ucenici-ndat’ au vrut Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde ai vrea, oare, Să stai la masa Paștelor, În praznicul Azimelor?”


„Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.”


Era în prag de sărbătoare, Iar bucuria a fost mare. Când dimineața a venit Și soarele a răsărit În praznicul Azimilor, Discipolii, la-nvățător, Veniră. Tocmai pregăteau Jertfe de Paște și voiau Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde dorești, oare, Să pregătim, să ne-așezăm, Ca Paștele, să le mâncăm?”


La masă, Domnul le-a vorbit: „Eu, acest Paște, am dorit – ‘Nainte de patima Mea – Să îl mănânc, cu voi. Aș vrea


În acea zi, Iisus trimite, Pe Petru și Ioan, zicând: „Acum, sosit-a vremea, când, Va trebui să ne-așezăm Și, Paștele, să le mâncăm. Să pregătiți totul și-apoi, Când isprăviți, venim și noi.”


Deci trebuie ca, măturat, Să fie vechiul aluat, Ca astfel – fără îndoială – Să fiți o nouă plămădeală – Așa precum v-ați arătat – În care nu e aluat, Căci al nost’ Paște, negreșit – Hristosul deci – a fost jertfit.


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


Ci arderea ce o aduci, Va trebui ca să o duci În locu-anume stabilit De Dumnezeu, pentru jertfit, Care urmează ca să fie Ales doar, într-o seminție. Acolo, să-mplinești mereu, Tot ceea ce-ți voi spune eu.


Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


Doar lucrurile-acelea care Date vor fi, spre închinare, Lui Dumnezeu, și daru-adus Spre-a împlini – precum s-a spus – O juruință, să se știe Că duse trebuie să fie, În locu-n care, se-nțelege, Că Dumnezeu îl va alege.


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


Va fi de către fiecare, Primul născut, doar la mâncare; Și an de an – cu toți ai lui – Omul, în fața Domnului – În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege – O să se ducă, negreșit. Acolo vă e-ngăduit Ca să mâncați – cum s-a cerut – Carnea întâiului născut.


„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.


Pe timpul cât o să dureze Această sărbătoare mare, Să știi că nimeni voie n-are, A folosi pâine dospită. O săptămână împlinită, Se vor mânca, pe-ntinsul țării, Azimi – sau pâinea întristării – Căci din Egipt tu ai ieșit În grabă, când l-ai părăsit. Așa să faci, ca să ții minte Și să-ți aduci, mereu, aminte, De ziua când tu ai ieșit Din țara-n care-ai fost robit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ