Deuteronom 15:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Ai grijă ca nu cumva să fie vreo ticăloșie în inima ta și să spui: «Of, se apropie anul al șaptelea, anul iertării datoriilor!» și ca nu cumva să privești cu ochi rău pe fratele tău nevoiaș și să nu-l împrumuți. Atunci el va striga către Domnul și vei fi vinovat de păcat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Ai grijă: să nu te gândești cu răutate în inima ta și să zici: «Of, se apropie al șaptelea an care este anul iertării!». Să nu privești cu ochi rău pe fratele tău sărac, refuzând să îl împrumuți. Atunci el va striga spre Iahve; și vei fi vinovat de păcat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Ai grijă să nu intre în inima ta ceva nelegiuit și să spui: «se apropie anul al șaptelea, anul anulării datoriilor», și ochiul tău să devină rău împotriva fratelui tău sărac și să nu-i dai și el să strige împotriva ta la Domnul: va fi păcat asupra ta!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al șaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta și te-ai face vinovat de un păcat,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Ferește‐te să nu fie în inima ta un gând netrebnic, zicând: Se apropie anul al șaptelea, anul lăsării! și ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău nevoiaș și să nu‐i dai și el să strige împotriva ta către Domnul și să fie păcat în tine.

Deuteronom 15:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 34:28

Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat

Psalmi 101:3

Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 9:12

Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.

Exodul 22:22

Ca nu cumva să asuprești Pe văduvă și pe orfan.

Exodul 22:23

Nu-i voi lăsa să strige-n van, La Mine, după ajutor, Atunci când asupriți fi-vor. Când au să strige, îi ascult; Și când, spre voi, am să Mă uit – Spre voi, care îi asupriți –

Exodul 3:7

Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.

Proverbe 14:21

Cel care își disprețuiește Aproapele, păcătuiește; Dar cei miloși sunt fericiți Căci milă-au de nenorociți.

Proverbe 21:13

Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.

Proverbe 23:6

Pâinea pizmașului, nicicând, Să n-o mănânci și nici în gând, Mâncările-i, să nu-i poftești.

Proverbe 24:9

Nebunul, în gând, ne-ncetat, Nu va avea decât păcat; Iar omul batjocoritor, O scârbă le e tuturor.

Proverbe 28:22

Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.

Proverbe 4:23

Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește

Ieremia 17:10

„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”

Ieremia 34:14

„Să treacă șapte ani și-apoi, Liberi voiesc să-i lăsați voi, Pe toți cei care vă sunt frați Și cari la voi, robi sunt aflați. Cel care ți se vinde ție Și frate-ți e, liber să fie. Și sora ta, de-asemenea, Să fie liberă și ea.” Ai voști’ părinți nu au urmat Poruncile ce le-am lăsat.

Matei 15:19

Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.

Matei 20:15

Sau, oare, nu-mi e-ngăduit Să fac ce vreau, cu ce-i al meu? Ori nu cumva, pentru că eu Sunt bun, ești tu, acuma, rău, Căci bolnav este ochiul tău?”

Deuteronom 15:1

„Când șapte ani trec, fiecare Va trebui să dea iertare.

Deuteronom 24:15

Pân’ la apusul soarelui, Plată să-i dai, pe munca lui, Căci e sărac și își dorește, Mult, plata pentru cari muncește. Să-i dai deci, plata, căci altfel, La Domnul, o să strige el, În contra ta și vinovat Vei fi atunci, pentru păcat.

Deuteronom 31:10

Moise, cuvântul, a luat, Și-apoi, poruncă, le-a lăsat: „Mereu, la șapte ani odată – Când al iertării an se-arată – Tocmai atunci în vremea-n care A corturilor sărbătoare Va trebui s-o prăznuiți,

Iacov 4:17

De-aceea spun, că orișicine Știe precum să facă bine – Dar nu va face – negreșit, Acela a păcătuit.”

Iacov 4:5

Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.

Iacov 5:9

Să nu vă plângeți – eu aș vrea – Unu-mpotriva altuia, Pentru ca nu cumva apoi, S-ajungeți judecați și voi, Căci marele Judecător E chiar la ușă, fraților.

1 Petru 4:9

De oaspeți, primitori să fiți, Voi între voi, și nu cârtiți,