6 De către Domnul, ne-ncetat, Tu fi-vei binecuvântat, Încât vei da cu împrumut La cei care-ți vor fi cerut, Dar tu, nimic, nu ai să iei – Cu împrumut – de la acei. În vremea care va veni, Tu, peste mulți, vei stăpâni, Dar ei nu au să reușească, Asupra ta, să stăpânească.
6 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum ți-a promis și vei putea împrumuta multor națiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut. Vei stăpâni peste multe națiuni, dar nimeni nu va stăpâni peste tine.
6 Iahve – Dumnezeul vostru – vă va binecuvânta așa cum v-a promis; și veți putea împrumuta multe popoare. Dar voi nu veți lua cu împrumut. Veți domina multe popoare; dar nimeni nu va fi stăpân peste voi.
6 Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor popoare, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; vei stăpâni peste multe popoare, iar ele nu vor stăpâni peste tine.
6 Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
6 Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta cum ți‐a făgăduit și vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu te vei împrumuta; și tu vei cârmui peste multe neamuri, dar nu vor cârmui peste tine.
Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.
Pe-atuncea, Solomon ședea Ca împărat și stăpânea Peste ținuturi mari, bogate, Cari dincoace, erau aflate, De Râu – din Tifsah începând Și pân’ la Gaza, ajungând; Toți cei care le cârmuiau, Supuși lui Solomon erau, Astfel fiind pace în țară Și-n țările ce-o înconjoară.
Acuma Doamne, mă veghează Și casa-mi binecuvintează, Să dăinuiască pe vecie Și întărită să îmi fie În fața Ta, necontenit! Tu Doamne, mie, mi-ai vorbit, Iar casa mea în veci va sta, Prin binecuvântarea Ta!”
Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut.
Așa după cum bine știm, Șezut-au la Ierusalim Mari împărați, cari s-au vădit Puternici, căci au stăpânit Țara de dincolo de Râu Și i-au ținut, pe toți, în frâu. Ăști împărați, biruri, luau Precum și dări. Ei mai primeau Și plata ce se dă acum, Ca drept de trecere, pe drum.
Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au înrobit. Când în necaz ei s-au aflat, Grabnic la Tine au strigat. Apoi, plânsul poporului, Din înălțimea cerului, De-ndată Tu l-ai auzit Și îndurare ai vădit, Căci ai lăsat izbăvitori Să-l scape de asupritori.
Ce bine-i merge omului Care-i milos și-n jurul lui, Mereu e gata să ajute, Gata fiind să împrumute, Iar faptele ce-s săvârșite, După dreptate-s rânduite!
Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.