Deuteronom 15:2 - Biblia în versuri 2014

² Atenție! Iată cum ai, Astă iertare, să o dai: Când veți vesti poporului, Iertarea-n cinstea Domnului, Oricine-și va fi-mprumutat Aproapele, e obligat Ca să îl ierte – negreșit – De împrumutul dăruit. Să nu-i mai ceară, niciodată, Plata ce-i este datorată.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Și iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu-l oblige pe semenul sau pe fratele său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Această iertare a datoriilor implică faptul că orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul lui, trebuie să renunțe atunci la pretenția de a-și recupera ce i-a împrumutat (cuiva). Să nu pretindă semenului sau fratelui lui să îi plătească (datoria); pentru că Iahve a stabilit (periodic) acest timp de anulare a datoriilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Aceasta este modalitatea anulării datoriilor: oricine a făcut un împrumut să ierte împrumutul făcut aproapelui său; să nu-l silească pe aproapele sau pe fratele său, căci s-a proclamat anularea datoriilor pentru Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Și iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său și pe fratele său să-i plătească datoria.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și acesta este felul lăsării: Oricine a împrumutat pe cineva să‐și lase mâna de la împrumutul pe care l‐a împrumutat aproapelui său; să nu‐l ceară de la aproapele său și de la fratele său, căci s‐a vestit iertarea Domnului.

Deuteronom 15:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 10:31

De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.

Isaia 58:3

„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.

Matei 6:12

Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.

Luca 7:42

Ei n-aveau bani, și-atuncea dar, Omul – de plată – i-a scutit. Deci, ce crezi, cine l-a iubit – Dintre datornicii acei – Mai mult, pe cămătar? Ei? Ei?”

Deuteronom 15:1

„Când șapte ani trec, fiecare Va trebui să dea iertare.

Deuteronom 15:3

Doar pe străin, poți să-l silești, La plată; oprit însă, ești, De a-l sili pe frate’ tău – Nu săvârși așa un rău!

Deuteronom 31:10

Moise, cuvântul, a luat, Și-apoi, poruncă, le-a lăsat: „Mereu, la șapte ani odată – Când al iertării an se-arată – Tocmai atunci în vremea-n care A corturilor sărbătoare Va trebui s-o prăznuiți,

Iacov 2:13

Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.