Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Dacă – mânat de un gând rău – Are să vină frate’ tău – Cari fiu îi este mamei tale – Sau dacă va găsi cu cale, Copila ce la tine crește Sau soața cari se odihnește La sânul tău, ori de-a venit Prietenul cel mai iubit, Și toți acești au să voiască, În taină, să te-ademenească, Spunându-ți: „Haidem să găsim Alți dumnezei și să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău sau fata ta sau soția de la pieptul tău, sau prietenul tău, care este precum sufletul tău, te va ademeni în secret, zicând: «Să mergem și să slujim altor dumnezei» – pe care nu i-ai cunoscut nici tu și nici strămoșii tăi –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Va fi posibil ca fratele tău – fiul mamei tale sau fiul tău ori fiica ta sau soția ta, care se odihnește la pieptul tău, sau prietenul tău, pe care îl iubești ca pe tine însuți – să te provoace în secret, spunându-ți: «Hai să mergem și să slujim altor (dumne)zei», adică acelor zei pe care nu i-au cunoscut părinții tăi și pe care nu i-ai slujit nici tu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Profetul acela sau visătorul acela să fie dat la moarte, pentru că a vorbit ca să vă abată de la Domnul Dumnezeul vostru, care v-a scos din țara Egiptului și v-a răscumpărat din casa sclaviei, și ca să vă îndepărteze de pe calea pe care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi. Să nimicești prin foc răul din mijlocul tău!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihnește la sânul tău, sau prietenul tău pe care-l iubești ca pe tine însuți te ațâță în taină zicând: ‘Haidem și să slujim altor dumnezei!’, dumnezei pe care nici tu, nici părinții tăi nu i-ați cunoscut,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta sau nevasta sânului tău sau prietenul tău care îți este ca sufletul tău, te va îndemna în taină zicând: Să mergem și să slujim altor dumnezei pe care nu i‐ai cunoscut, nici tu nici părinții tăi,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 13:6
50 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”


Mă-ncearcă o durere mare – O, Ionatane – frate-al meu! Plăcerea mea erai, mereu. Dragostea ta cea minunată – Față de mine arătată – Mai sus, avea să se vădească, Decât iubirea femeiască.


„Pe toți prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are Să puneți mâna, de îndat’!” – Ilie-n urmă a strigat Poporului. „Prindeți-i dar! Unul să nu scape, măcar!” Toți au fost prinși, precum a spus, Și-apoi poporul i-a adus În fața lui. El i-a luat, I-a dus și i-a înjunghiat Lângă un râu, Chison, numit, Și-astfel prorocii au pierit.


Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea. Când Iehoiada a văzut Precum că toate s-au făcut, La Casa Domnului s-a dus Și-o strajă-n jurul ei, a pus.


Iar dacă întâmpla-se-va Că nu-L va căta cineva, Pe Dumnezeu, omul acel Ucis avea să fie el, Chiar dacă mic s-a dovedit, Ori dacă mare s-a vădit, Fie femeie sau bărbat.


Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea.


Dacă eu, lor, m-am închinat Și sărutări le-am aruncat Ducându-mi mâinile la gură,


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Moise le-a zis: „Ce vă spun eu, Al lui Israel Dumnezeu Mi-a poruncit: „Să vă luați Săbii cu voi și să plecați În tabără, și fiecare Pe frate, pe ruda ce-o are, Sau pe prieten, să-l găsească Și să-l ucidă, să-l zdrobească!”


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


Crezi că ar fi mai indicat Ca o străină să găsești, De ea să te îndrăgostești Și-al ei sân să-l îmbrățișezi? Nu-i bine! Te rog să mă crezi.


Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.


De-aceea, Domnul a vorbit Și iată ce mi-a poruncit Ca să îți spun: „Te izgonesc De pe pământ și te vestesc Că ai să mori, chiar în ăst an, Căci doar o răzvrătire-n van, În contra Domnului Cel Sfânt, Toate cuvintele îți sânt.”


Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.


Și dacă întâmpla-se-va Că proroci-va cineva, Chiar tatăl și cu mama lui Îi vor vorbi prorocului, Spunându-i: „Nu ai să trăiești, Căci cutezat-ai să mințești În Numele Domnului Sfânt!” Atunci, cei cari părinți îi sânt Au să-l străpungă, când vorbește, Tocmai când omul prorocește


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


Din pricină că, între noi, Au reușit să intre-apoi Frați mincinoși, cari au pândit Ce libertate am primit Noi, în Hristos, cu gând să știe Cum să ne ducă, în robie.


Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;


În țara ‘ceea, voi – atunci – Aceste legi și-aste porunci, Ce vi le dau, să le păziți Și ne-ncetat, să le-mpliniți.”


Și-atunci când se va fi-mplinit Tot ceea ce el a vestit, Are să spună „Să pornim Pe-alți dumnezei să îi slujim” – Pe care nu-i cunoașteți voi –


Căci ei sunt ai popoarelor Ce înconjoară-al tău popor –


Omul cel care, de mândrie, Oprit atunci are să fie De-a asculta cuvântul spus De preotul acolo pus Ca să-I slujească Domnului, Sau de-al judecătorului, Are să fie pedepsit, Pe loc, cu moartea, negreșit. Vei scoate răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Când vă veți lămuri apoi, Că a mințit martorul, voi Aveți a-i face, negreșit, Așa precum a plănuit Să-i facă el, aproapelui, Pe baza mărturiei lui. Să scoți dar, răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


Pietre să fie adunate, Iar cei cari fi-vor în cetate, Cu ele-apoi, să îl lovească, Pân’ are să se prăpădească. Să-nlături, din mijlocul tău – În felu-acesta – orice rău. Israelul – de bună seamă – Va auzi și-o să se teamă.”


Atuncea, oamenii acei, Din casă de la tatăl ei, S-o scoată-afară, iar apoi, Cu pietre, s-o ucideți voi – Locuitorii din cetate – Pentru-ale sale mari păcate; Căci a curvit pe când aflată A fost, încă, la al ei tată. Ucisă, trebuie să fie, Pentru această mișelie Ce-a săvârșit-o-n Israel. Vei scoate dar, în acest fel – Și ai să cureți orice rău – Din mijlocul neamului tău.”


Când cineva o să-ndrăznească, Pe al său frate, să-l răpească – Deci dacă o să fure el, Un fiu, dintr-ai lui Israel – Pentru ca rob să-l fi făcut Sau pentru ca să-l fi vândut, Omul acela – negreșit – Cu moartea fi-va pedepsit. Să cureți astfel, orice rău, Din mijlocul neamului tău.


Cel mai gingaș din neamul tău Și mai milos – va privi rău, La cel cari, frate, o să-i fie, Precum și la a sa soție Care, la sânu-i, s-a culcat, La fiii care i-a cruțat;


Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.


Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;


V-am spus ăst lucru, iubiți frați, Ca voi să nu fiți înșelați De cei ce vor veni la voi, Cu vorbe-amăgitoare-apoi.


Acum, te scoală! Te-ntărește, Și-ntreg poporul, îl sfințește! Să poruncești: „Mâine, să fiți Toți, pentru Dumnezeu, sfințiți, Căci iată ce îmi spune El: „Ascuns este, în Israel, Un lucru ce a fost menit A fi de flăcări nimicit. În tabără, cât o să stea Lucrul acel, nu veți putea Să țineți piept vrăjmașilor, Ci veți fugi din fața lor.


„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.


Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.


Oamenii, semnele-i, vedeau Și astfel, amăgiți erau De toate câte le-au văzut, Că-n a lor față, le-a făcut. Ea, oamenilor, le-a vorbit Și le-a cerut ca, negreșit, Fiarei aceea ce avea O rană mare, ce părea Că moartea-i va aduce-ndată – Rană ce fost-a vindecată – Să-i facă o icoană mare,


Deci, în Adânc, l-a aruncat – După ce-ntâi a fost legat – Și-n urmă, a pecetluit Intrarea, spre a fi oprit Astfel, ca-n următoarea mie De ani, în lume, să mai vie, Să nu-nșele cu-al său cuvânt, Popoarele ce-n lume sânt. După ce timpul hărăzit Ar fi trecut, el, negreșit, Pentru o vreme-ar fi urmat, Ca iar să fie dezlegat, Și un timp scurt, liber să fie.


Israeliții au făcut – Din nou – lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au părăsit Pe Domnul lor și au slujit – În urmă – Astarteelor. Au mai slujit și Baalilor Și dumnezeilor pe care Sidonul și Moabu-i are; I-au mai slujit și pe acei Care erau drept dumnezei Pentru al lui Amon popor, Și pe ai Filistenilor.


De al său Domn, el a uitat Și a ajuns de s-a-nchinat Lui Baal și Astarteelor.


Acum, pe oamenii stricați, Degrabă voi să îi luați, Să-i scoateți din cetate-afară, Pentru că trebuie să piară! Vom curăța, în acest fel, Răul aflat în Israel!” Dar oamenii acei pe care Neamul lui Beniamin îi are, N-au vrut s-asculte-n nici un fel, De frații lor, din Israel.


Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.


David, cu Saul, a vorbit, Iar Ionatan l-a auzit. S-a dus la ei și l-a văzut Și-apoi, pe David, l-a plăcut. Cu sufletul, s-a alipit De David și l-a îndrăgit.


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


În felu-acesta, negreșit Că Ionatan a întărit, Atunci, iubirea cea pe care, Față de David el o are, Pentru că mult îl îndrăgea, Așa cum sufletu-și iubea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ