Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pe-acel prooroc sau visător, Să-l ștergeți din al vost’ popor. Cu moartea, fi-va pedepsit, Căci el, prin ceea ce-a vorbit, La răzvrătire a-ndemnat, Față de Cel ce v-a scăpat Din a Egiptului robie, Dorind – prin a lui vorbărie – Să vă abată, negreșit, De la ceea ce-a poruncit Domnul și de la calea Lui. Din mijlocul poporului, Să scoateți dar, răul acel, Să nu fiți ispitiți de el.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Acel profet sau visător de vise să fie omorât, căci a vorbit de apostazie împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din țara Egiptului și te-a răscumpărat din casa sclavilor, și a vrut să te abată de la calea pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-a poruncit să mergi. Să nimicești astfel răul din mijlocul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Acel profet sau interpret de vise trebuie să moară; pentru că prin vorbirea lui, el a provocat poporul la revoltă împotriva Dumnezeului vostru numit Iahve care v-a scos de pe teritoriul Egiptului și care v-a răscumpărat din casa sclaviei voastre. Acel om a dorit să vă facă să deviați de la drumul pe care Iahve – Dumnezeul vostru – v-a poruncit să mergeți. Să distrugeți astfel răul din mijlocul vostru!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Voi să mergeți după Domnul Dumnezeul vostru și de el să vă temeți; să păziți poruncile și să ascultați de glasul lui; să-l slujiți pe el și de el să vă alipiți!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru, care v-a scos din țara Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, și a voit să te abată de la calea în care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și acel proroc sau acel visător de vise să fie omorât, căci a vorbit abatere de la Domnul Dumnezeul vostru care v‐a scos din țara Egiptului și v‐a răscumpărat din casa de robie, ca să te momească din calea pe care ți‐a poruncit Domnul Dumnezeul tău ca să umbli pe ea; și să curăți răul din mijlocul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 13:5
34 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Omul lui Dumnezeu, de-ndat’, De vorba lui a ascultat, S-a-ntors – în grabă – înapoi Și-a stat cu el, la masă-apoi.


„Pe toți prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are Să puneți mâna, de îndat’!” – Ilie-n urmă a strigat Poporului. „Prindeți-i dar! Unul să nu scape, măcar!” Toți au fost prinși, precum a spus, Și-apoi poporul i-a adus În fața lui. El i-a luat, I-a dus și i-a înjunghiat Lângă un râu, Chison, numit, Și-astfel prorocii au pierit.


Pe scaunul de domnitor Șezuse Iosia atunci, Iar ale Domnului porunci, Cu-atenție, le-a ascultat. Un legământ a încheiat Apoi, în fața Domnului – Și el și tot poporul lui – Prin care toți s-au obligat Ca să păzească ne-ncetat, Învățăturile primite Și legile ce-au fost citite.


De-aceea, Eu așa vorbesc, Despre cei care prorocesc În al Meu Nume tot mereu, Chiar dacă nu i-am trimis Eu: „Proroci-aceștia au să cadă, Foamei și sabiei, drept pradă!”


De-aceea, parte va avea Șemaia, de pedeapsa Mea. Astfel, Nehelamitului – Și-asemenea seminței lui – Nu am ca să îngăduiesc Să vadă binele ceresc Pe care, pentru-al Meu popor, Am să îl fac în viitor. Nici el și nici urmașii lui, În mijlocul poporului, Nu au ca să mai locuiască. Ai săi nu au să dăinuiască, Pentru că el, necontenit, Doar răzvrătire-a prorocit Și împotriva Domnului A ațâțat poporul Lui.”


„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.


Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”


Și dacă întâmpla-se-va Că proroci-va cineva, Chiar tatăl și cu mama lui Îi vor vorbi prorocului, Spunându-i: „Nu ai să trăiești, Căci cutezat-ai să mințești În Numele Domnului Sfânt!” Atunci, cei cari părinți îi sânt Au să-l străpungă, când vorbește, Tocmai când omul prorocește


Văzând că cei doi gata sânt De a vorbi cu dregătorul, Furios, Elima „vrăjitorul” – În felu-acesta-i tălmăcit Numele lui – s-a-mpotrivit, Și a-ncercat, cu stăruință, Pe dregător, de la credință, Să îl abată, negreșit.


Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”


Deci tu, pe oamenii acei, Cu pietre să-i ucizi, îndat’. Să moară, căci au căutat Să te îndemne înspre rău Și de la Dumnezeul tău Cari din robie te-a scăpat, Să te abată-au încercat.


Mâna, pe garda sabiei Și-apoi, prin ascuțișul ei, Să treci ființele aflate Acolo, în acea cetate. Cetatea, cu desăvârșire, S-o nimicești, de peste fire, Cu tot ce va cuprinde ea – Și vitele le vei tăia.


Cu moartea, pentru-al lor păcat. Al tău braț fi-va ridicat Întâi de toate-asupra lor Și-apoi, a-ntregului popor. Mânia cadă peste ei.


Pe cel ce este vinovat – Fie femeie, sau bărbat – De astă faptă, să te duci Grabnic atunci și să-l aduci La porțile cetății tale Și-acolo, pentru ale sale Rele făcute, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Cu pietre – precum am mai zis – Omul acel va fi ucis.


Asupra celui vinovat, Martorul trebuie chemat Pentru a fi întâiul care Ridică brațul să-l omoare. Abia apoi, va fi lovit De-ntreg poporul, negreșit. Astfel, vei scoate, orice rău, Din mijlocul neamului tău.”


Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Când vă veți lămuri apoi, Că a mințit martorul, voi Aveți a-i face, negreșit, Așa precum a plănuit Să-i facă el, aproapelui, Pe baza mărturiei lui. Să scoți dar, răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


Atuncea, oamenii acei, Din casă de la tatăl ei, S-o scoată-afară, iar apoi, Cu pietre, s-o ucideți voi – Locuitorii din cetate – Pentru-ale sale mari păcate; Căci a curvit pe când aflată A fost, încă, la al ei tată. Ucisă, trebuie să fie, Pentru această mișelie Ce-a săvârșit-o-n Israel. Vei scoate dar, în acest fel – Și ai să cureți orice rău – Din mijlocul neamului tău.”


La porțile cetății, voi Să-i duceți dar, pe amândoi; Să ieie pietre fiecare Și să-i lovească, să-i omoare: Pe fată, căci nu a țipat – Când, cu ea, omul s-a culcat – Ca să audă lumea toată Cari în cetate-a fost aflată, Iar pe bărbat, că a-ndrăznit, Pe fată, s-o fi necinstit.


Când cineva o să-ndrăznească, Pe al său frate, să-l răpească – Deci dacă o să fure el, Un fiu, dintr-ai lui Israel – Pentru ca rob să-l fi făcut Sau pentru ca să-l fi vândut, Omul acela – negreșit – Cu moartea fi-va pedepsit. Să cureți astfel, orice rău, Din mijlocul neamului tău.


Nu am mâncat nimic, din ele, În timpurile jalei mele. Nimic n-am întrebuințat Pentru ceva ce-i necurat; Nimic apoi, n-am dăruit, Din ele, oricine-a murit; De al meu Domn și Dumnezeu, Am ascultat, într-una, eu – Așa precum El a lăsat – După porunca ce mi-a dat.


Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.


Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.


Căci i-ar abate, de la Mine, Pe fiii tăi și îi vor ține, Aproape, de alți dumnezei, La care-acuma slujesc ei. Atunci, a Domnului mânie, În contra ta are să vie Și-ntr-o clipită – negreșit – De El, tu fi-vei nimicit.


Voi alipiți-vă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Așa precum eu am văzut Că până astăzi ați făcut.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Acum, pe oamenii stricați, Degrabă voi să îi luați, Să-i scoateți din cetate-afară, Pentru că trebuie să piară! Vom curăța, în acest fel, Răul aflat în Israel!” Dar oamenii acei pe care Neamul lui Beniamin îi are, N-au vrut s-asculte-n nici un fel, De frații lor, din Israel.


Dacă de Domnul Dumnezeu O să vă temeți voi, mereu, Dacă aveți să-I ascultați Cuvântul și o să-L urmați, Dacă apoi o să-I slujiți Și nu o să vă-mpotriviți Glasului Său, atuncea El Se va lipi de Israel, Precum și de-mpăratul lui.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ