Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 13:16 - Biblia în versuri 2014

16 Întreaga pradă, să o iei Și-n urmă, în mijlocul ei – Adică în piața care Se află-n acea așezare – Să o aduci și-n acel loc, Ai să o arzi pe toată-n foc. În fața Domnului – cu ea – Ai să mai arzi de-asemenea, Toată cetatea ceea, până Când un morman o să rămână, De dărmături și niciodată, Nu va mai fi ea, ridicată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Să aduni toată prada în mijlocul pieței și să arzi în foc cetatea și toată prada ca jertfă întreagă pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să rămână astfel o ruină pentru totdeauna; niciodată să nu mai fie reconstruită.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Să adunați toate bunurile în piață și să ardeți complet orașul împreună cu tot ce există în el. Să fie ca o ardere integrală înaintea Dumnezeului vostru care se numește Iahve; și astfel, el să rămână pentru totdeauna o ruină. Acel oraș să nu se reconstruiască niciodată!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 atunci să treci prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, distrugând-o pe ea și tot ceea ce este în ea, și să treci prin ascuțișul sabiei animalele din ea!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Să strângi toată prada în mijlocul pieței și să arzi de tot cu foc cetatea și toată prada ei înaintea Domnului Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman de dărâmături și niciodată să nu fie zidită din nou.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și să strângi toată prada ei în mijlocul pieții și să arzi de tot cu foc cetatea și toată prada ei pentru Domnul Dumnezeul tău; și ea să fie o movilă în veci; să nu se mai zidească iarăși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 13:16
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Să fie omorât pe loc Cel care, cu un dobitoc, Se culcă, și e dovedit.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Damasc, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. „Iată, curând, Damascul – care Acum, e o cetate mare, Cu mândre case înălțate – N-o să mai fie o cetate. În vremea care o să vină, Se va preface în ruină, Căci totul fi-va dărâmat.


Căci Babilonul, am văzut Că-n dărmături l-ai prefăcut. Morman de pietre a rămas Din el, în acest ultim ceas, Căci cetățuia întărită E o ruină părăsită. Iată, cetatea minunată – Cetatea cari a fost odată, Cetate a străinilor – E, spre mirarea tuturor, Din temelie, nimicită Și nu va fi, din nou, zidită.


Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”


Ai să ajungi – fără-ndoială – Să fii numai o stâncă goală. Tirul va rămânea în mare, Asemeni unui loc din care Se întind mreji, când se dorește Să fie prins cât mai mult pește. La loc, nu va mai fi zidit, Căci Eu, Domnul, am glăsuit. Așa va fi, cum am spus Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu.”


„De-aceea, iată ce voi face: Samaria o voi preface Într-un morman de pietre mari, Pe câmp aflate, un loc cari Are să fie potrivit Pentru al viilor sădit. Pietrele-n vale-i prăvălesc Și temelia-i dezgolesc,


Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului.


Să nu cumva să te apuci Și-n a ta casă să aduci Apoi, un lucru urâcios, Pentru că fi-vei – ne-ndoios – Cu el odată, nimicit. Tu trebuie să fii scârbit De-așa ceva; să te-ngrozești De ele și să te păzești, Căci lucrurile arătate Ajuns-au a fi blestemate.”


Au nimicit tot ce-au aflat – Nimic, în viață, n-au lăsat. Prin ascuțișul sabiei, Ei au trecut bărbați, femei, Copii, bătrâni, cirezi de boi, Măgari și turmele de oi.


Cetăți-apoi, foc, i s-a dat, Cu tot ce-n ea a fost aflat. Aur, argint, fier și aramă, Luate-au fost – de bună seamă – Și date-n urmă Domnului, Intrând în visteria Lui.


Iosua-n urmă a jurat Și-a zis atuncea: „Blestemat, În fața Domnului, să fie Cel care va-ndrăzni să vie Să se apuce să trudească Și Ierihonul să-l zidească. Cu prețul primului născut, Să-i pună piatra de-nceput. Cu viața celui mai mic fiu, Să-i pună poarta-ntr-un târziu!”


Cetatea – până-n temelie – Arsă a trebuit să fie, Încât doar pietrele din ea Se mai pot, azi, a se vedea, Căci ele doar s-au mai păstrat Și-ntr-un morman s-au înălțat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ