Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 12:7 - Biblia în versuri 2014

7 Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Acolo, în prezența Domnului, să mâncați și să vă bucurați împreună cu familiile voastre de orice realizare a mâinilor voastre, cu care Domnul, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Acolo – în prezența lui Iahve – să mâncați și să vă bucurați împreună cu familiile voastre de tot ce ați putut să realizați cu mâinile voastre – de acele lucruri cu care Iahve – Dumnezeul vostru – vă va fi binecuvântat!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Acolo să mâncați înaintea Domnului Dumnezeului vostru și să vă bucurați voi și casele voastre de toate peste care ați întins mâinile voastre și cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Acolo să mâncați înaintea Domnului Dumnezeului vostru și să vă bucurați, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și acolo să mâncați înaintea Domnului Dumnezeului vostru și să vă bucurați voi și familiile voastre de tot lucrul mâinii voastre, cu care te‐a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 12:7
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Toți au băut și au mâncat Atuncea, și s-au bucurat, Șezând în fața Domnului. Apoi, peste poporul Lui, Pe Solomon l-au așezat – A doua oară – împărat, Țadoc fiind acela care Fusese uns drept preot mare.


Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.


Ca să cunosc – prin a mea fire – Că nu e altă fericire Ce a fost dată omului, Decât ca-n timpul vieții lui Să poată să trăiască bine.


Dar și-acest fapt iată că vine Tot de la Domnul. Cineva, De duce un trai bun, cumva, În mijlocul averii lui, Are un dar al Domnului.


Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.


Dar plata și câștigul lui, Vor fi-nchinate Domnului. Averea astfel dobândită Nu va fi strânsă și păzită, Ci ea are să fie dată Pentru o hrană-mbelșugată Și pentru haine strălucite Ce au să fie folosite De toți locuitorii lui, Cari stau în fața Domnului.


Cei care strâng grâul acel, Aceia vor mânca din el Și laudă lui Dumnezeu, Au să-I aducă, tot mereu. Cei ce fac vin, de-asemenea, Vor fi acei cari îl vor bea, În curțile cele pe care Locașul Meu cel sfânt le are.”


În ce-l privește pe cel care E voievod, acela are Dreptul, sub ea, să se așeze, Atunci când o să se-nfrupteze Din pâinea dată Domnului Ca jertfă pusă-n fața Lui. Când va intra, el o s-apuce Pe drumu-acela care duce În tinda porții, iar apoi, Pe-acel drum va veni-napoi.”


Hrana nu ni s-a prăpădit? Iar bucuria n-a pierit, Încât astăzi, nici urmă nu-i, De ea, în Casa Domnului?


Atuncea, voi o să mâncați Și-astfel o să vă săturați. Numele Celui cari, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Aveți să-L lăudați apoi, Căci minuni face pentru voi. N-am să îngădui, de ocară, Al Meu popor s-ajungă iară!


În prima zi, o să plecați Pe câmp ca, fructe, să luați Apoi, din pomii cei frumoși, Iar din copacii cei stufoși, Să rupeți crengi. Nu uitați nici De ramurile de finici, Și nici de ramurile care Sunt de la sălcii plângătoare, Pe malul râului aflate. Când toate fi-vor adunate, Veniți ca să vă bucurați Și-n fața Domnului să stați O săptămână încheiată.


Iată dar, ce mai faceți voi: Umpleți cu lacrimi, mai apoi, Altarul Domnului, plângând Și gemete mereu scoțând, Astfel încât El nu mai poate Privi la darurile toate Ce le-ați adus și-astfel – vă zic – El nu poate primi nimic Din tot ceea ce ați adus Și în a Lui față ați pus.


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.


Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


În țară, când veți fi intrat, Să nu mai faceți ca acum, Când noi aflați suntem pe drum Și fiecare știți că face Numai așa precum îi place,


Să stai în fața Domnului, În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege Să-Și pună-n el, Numele Său, Și să mănânci din rodul tău: Din zeciuiala grâului Și din a untdelemnului; Să bei din mustul dăruit Ca zeciuială, negreșit, Și să mănânci din cei pe care, Întâi născuți, turma-ți îi are Și-asemenea, cireada ta. În locu-acela, când vei sta, Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu, Tu să ai teamă, tot mereu.


Acolo, tu – bine-nțeles, Căci cu argintul dobândit – Îți iei tot ce-ți vei fi dorit: Vin, băuturi tari – de vrei – oi Și de asemenea și boi. Deci cu argint ai să plătești, Ca să îți iei tot ce dorești Și-apoi, tu și familia ta, În fața Domnului veți sta. Acolo, voi o să mâncați Atunci, și-o să vă bucurați.


Va fi de către fiecare, Primul născut, doar la mâncare; Și an de an – cu toți ai lui – Omul, în fața Domnului – În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege – O să se ducă, negreșit. Acolo vă e-ngăduit Ca să mâncați – cum s-a cerut – Carnea întâiului născut.


În urmă, când vei fi sfârșit, Te bucură cu-al tău Levit Și cu străinul care vine – Atuncea – pentru-a fi cu tine, Și cu întreagă casa ta, De ceea ce vei căpăta – De bunurile dobândite Cari, de la Domnul, sunt venite.”


Jertfe de mulțumire, voi O să aduceți; iar apoi, În fața Domnului să stați – Acolo – să vă bucurați.


Pentru că te-ai împotrivit Și Domnului nu I-ai slujit Din inimă, cu bucurie – De bunăvoie-n veselie – În mijlocul belșugului Ce l-ai avut din mâna Lui,


În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ