Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Să distrugeți complet toate locurile aflate pe munții înalți, pe dealuri și sub orice copac verde, unde națiunile pe care le veți stăpâni slujesc dumnezeilor lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Să distrugeți complet toate locurile (dedicate închinării) aflate pe munții înalți, pe dealuri și sub orice copac verde. Acolo, popoarele pe care vi le veți subordona, slujesc zeilor lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Distrugeți toate locurile în care popoarele pe care le vei lua în stăpânire îi slujesc pe dumnezeii lor: munții înalți, dealurile și sub copacii verzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Să nimiciți toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veți izgoni, fie pe munți înalți, fie pe dealuri și sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Să pierdeți cu desăvârșire toate locurile unde au slujit dumnezeilor lor neamurile, pe care le veți alunga, pe munții cei înalți, și pe dealuri și pe sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 12:2
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.


Jertfele care se dădeau, Pe înălțimi se aduceau, Căci încă n-a fost început, O casă, să se fi făcut, Drept un lăcaș al Domnului Spre-a-Și pune-n el, Numele Lui.


Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea. Când Iehoiada a văzut Precum că toate s-au făcut, La Casa Domnului s-a dus Și-o strajă-n jurul ei, a pus.


Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat, în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Fost-au, atuncea, pângărite Și înălțimile zidite De către Solomon, aflate Foarte aproape de cetate, Pe muntele Pierzării, care, Ierusalimu-n față-l are. Ele avut-au drept menire Spre a fi locul de cinstire A Astarteei, cea pe care, Neamul de Sidoniți o are, A lui Chemoș cari s-a vădit A fi de Moabiți cinstit Și-a lui Milcom, zeul celor Cari sunt ai lui Amon popor.


Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.


A te-nchina, să te păzești Și-asemenea să nu slujești, Cumva, la ai lor dumnezei! Nici în purtări, să nu te iei După popoarele acele. Să nu cumva să faci ca ele, Ci vreau ca să le nimicești. Oriunde ai ca să găsești, Ale lor capiști înălțate, De-ndat’ trebuie dărâmate.


Tu poate că-mi vei spune-astfel: „Noi, în al nostru Dumnezeu, Ne-am pus încrederea, mereu.” Dar nu-nălțimile Lui, oare – Precum și ale Lui altare – Tu le-ai zdrobit – după cum știm – Aicea, la Ierusalim? N-ai poruncit tu – tuturor – Să nu se-nchine-n fața lor?


Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.


„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.


În zori de zi, Balac s-a dus Și pe Balaam, el l-a adus, La Bamot-Bal, în locu-n care Putea privi în depărtare Spre a putea vedea astfel, Întreg poporul Israel.


Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!”


Am spus, de-asemenea apoi, „Să nu-ncheiați vreun legământ, Cu cei care, în țară, sânt, Ci toate ale lor altare Să le surpați, fără-ncetare”. Voi, însă, seama, n-ați ținut, De vorba Mea. De ce-ați făcut Altfel decât cerut-am Eu?


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ