Deuteronom 10:8 - Biblia în versuri 20148 În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 În vremea aceea, Domnul a separat seminția lui Levi, ca să ducă Chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să slujească și să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le-au făcut până în ziua aceasta. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 În acel timp, Iahve a despărțit clanul lui Levi (de celelalte triburi ale poporului), poruncindu-i să transporte acel Cufăr care conținea Legământul (poporului făcut) cu Iahve, să stea înaintea Lui ca să slujească și să binecuvânteze (poporul) în numele Lui. Și ei au făcut aceste lucruri până astăzi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 În acel timp, Domnul a pus deoparte tribul lui Lévi să poarte arca alianței Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-i slujească și să binecuvânteze în numele lui până în ziua aceasta. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi și i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească și să binecuvânteze poporul în Numele Lui, lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 În vremea aceea Domnul a deosebit seminția lui Levi ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să‐i slujească și să binecuvânteze în numele lui până în ziua de astăzi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Domnul, apoi, a cuvântat: „Dacă te vei lipi de Mine, Are să-Ți meargă iarăși bine, Căci tu, din nou, loc vei avea, Atuncea, înaintea Mea. Dacă vei ști să despărțești Tot ceea ce de preț găsești, De cele despre care-ți zic Că nu pot prețui nimic, Numai atuncea vei vedea Cum că vei fi ca gura Mea. De-aceea, ei să facă bine Să se întoarcă iar, la tine. Nu tu, la oamenii acei Să te întorci, cumva, ci ei Caute-aproape a se ține Și să se-ntoarcă înspre tine!
Ei, în Locașul Meu cel sfânt, Doar niște slugi de pază sânt. Păzi-vor porțile pe care, Casa le are la intrare Și-apoi, în casă, vor avea De făcut slujbele din ea. Vor junghia, pentru popor, Vitele date jertfelor, Atât cele ce se socot A fi drept ardere de tot, Cât și cele înjunghiate Cari pentru alte jertfe-s date. Vor sta-n fața poporului, Căci puși vor fi, în slujba lui.
„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.